Saturday, June 11, 2011

Am tot privit la fotografia asta și după ce am admirat bucata de cer m-am pomenit cu "mingea'n fata" ...și atunci m-am trezit.
Mă gândesc ca s-a urcat pacatul pe noi ca iedera pe case. Ne-a înfășurat până acolo încat am ramas cu un handicat : "handicapul degetului arătător". Ai aruncat cu vorba'n altu' cum dai cu serva peste fileu.... si'n loc sa-ti para rau ca l-ai ingenunchiat pe nenorocit...rânjesti a istetime.
Sincer...mi s-a luat de tava pe care ne etalam de dimineata până seara minunație de roade...îmi pica greu numa' cand le vad. Îmi zicea cineva ca adevaratele răni nu sunt provocate de lovituri, ci de cuvinte. Dar si-a pierdut ecoul vorba. Nu mai vine nici betivul, și nici prostituata la Hristos, ca n-are loc in Casa Domnului de noi. In loc sa le stergem lacrima , constienti fiind ca celui ce i se iarta mult, iubeste mult, ne-am zavorat inimile si privirea intr-o singura directie : eu. Traim sub metahna asta nenorocita a egoismului si raspundem la un singur nume :Narcis!
Traim precum cucii , singuri si retrasi, nu in pustietate pentru desavarsirea sufletului, ci cum ii "sade omului mai rau" singuri in mulțime.
Cred ca si țărâna asta arde de dorul genunchilor nostrii, cred ca si vantul ar ajutat-o sa ne-o împrăștie în ochi, doar , doar, ne-am opri pentru o clipa si'am constientiza amaru'.

oh... da Hristoase cu indumnezeirea in noi !

Thursday, June 9, 2011

ai inflorit , iubire


it made my day , my week !!!

Povestea minunatului asta a inceput prin martie, anul asta. Mi-a ajuns prin minune pe birou si m-a cucerit imediat.
Incepusem sa ma ingrijorez ca n-o sa-i mai simt parfumul fin si nici stropul de culoare. Dar..m-a surprins din nou. A fost vegheat cu drag, udat, sapat, s-a bucurat de lumina si mai ales de povestile mele.
Insa nu pot sa nu asemuiesc cu ceva intamplarea asta, nu pot sa nu ma gandesc, ca vine "ziua infloririi" noastre vesnice. Vine ziua cand Strajerul va pune parfum pe petalele noastre..si vom patrunde in dansul sfintilor.
Mi-a spus cineva : "mi-e dor de Strajer "...si mie mi-e dor...mi-e dor sa treaca umbra asta, mi-e dor sa ies beciul dosnic al pacatului.

iar tu ..sa infloresti frumos, cu parfum de cer raspandit intre florile Domnului !

udat de binecuvantari, in asteptarea zilei in care Gradinarul ne va strange in buchete falnice si ne va aseza pe pamant proaspat si nou.





Monday, June 6, 2011

provocare


Ziua de maine se ridica ca un munte de ceata in fata mea. o numesc simplu: provocare. Nu prea is eu iubitoare de nori ai incertitudinii, nici sa ma risc nu prea mi-a placut. Insa maine nu stiu cum, va trebuie sa-mi iau mana asta de pietre cu mine, sa ma inarmez bine si sa-i fac fata.
provocarile sunt pentru ca merita traite.

Anunt mai tarziu, daca i-am facut fata. Pana atunci, te poti ruga si tu pentru ceva putere.

Sunday, June 5, 2011

unsprezece


De atunci " te-asteapta cununa neprihanirii, preafericitule ! mi-e dor si azi ..

Saturday, June 4, 2011

hey, iti mai pasa ?

Am aterizat si eu pe planeta asta.. e drept fara voia mea, insa sunt intr-o confunzie de nedescris. Ne-am batut joc de frumusetea operei de arta, am schimonosit Chipul divin acoperindu-L cu umbra pacatului.
Nu te intreb daca -ti conteaza viata...nu, observ fara greutate piedestalul pe care iti sta eul. dar viata ? viata nenorocitului de langa tine ? o mai "intorci" din drum ? s-a incurajat "era emo " la maxim. Ne lasam parul pe ochii sa nu vedem napasta de langa, ne acoperim cu negru , culoarea in care se scalda sufletul si uneori ne decoram cu rosu mainile.
Frustrarile, lasitatiile ni le aruncam asupra altora si am vorbi intr-una despre noi, cu noi, pentru noi. Gravitatia asta ne-a orbit. Iti striga zilnic multimea dupa ajutor. Deschide-ti ochii si urechiile larg.


Azi poti salva o viata! go ahead !!!


Thursday, June 2, 2011

Doamne, pot sa te implor ?

Calatorie in Caraibe

Nu sunt eu cea mai mare aventuriera dar de data asta m-am riscat. Pana la urma de ce sa nu sorb si eu din Fantana Tineretii ? doar mi-am decorat chipul cu cateva riduri ?! Drumul e mai mult decat anevoios, scopul nici macar nu e pentru mine. eu sunt doar "mijlocul" scopului. In calatoria asta nu ma pot increde in nimeni. Sunt cateva reguli de respectat. Tanjesc si eu sa beau din lacrima sirenei...ii unica si se varsa doar din motiv de bucurie si niciodata din durere, dar nici asta nu e pentru mine. Asa ca primesc cel mai nobil scop, acela de a fi calauza. De a -mi arunca painea pe ape, fara posibilitatea intoarcerii ei la mine vreodata. Primesc cu bucurie sa ghidez intr-acolo. Traiesc aventura vietii mele , unica si singura. Imi transform viata in investitie, de altfel cea mai profitabila. Chiar daca am inceput gresit , nu conteaza inceputul unui lucru ci sfarsitul lui, chiar daca voi da gres, nu conteaza calatoria, ci destinatia ei.

Pana la final, bucurati-va de stropii romantici ai vietii, traiti frumos si profitabil. Pe unii ne asteapta o Fantana Vesnica...mult mai valoroasa!


Irrina