Sunday, October 23, 2011

Ori


De cate ori mi-am luat ochii de la Tine, m-a durut.
De cate ori te-am pierdut din vedere, am cazut.
De cate ori mana mea s-a desprins din mana Ta, m-am prabusit.
De cate ori ochii mei nu i-au intalnit pe ai Tai, luminea mea s-a transformat in intuneric.
De care ori inima mea n-a iubit inima Ta, intai de toate, a fost zdrobita.

Thursday, October 20, 2011

de 3 ori S


Cred ca nu exista niciun loc in care sa-mi exprim dorurile ca in asta...(sper sa ma suporte pe mai departe). Dorul de acum insa e mult mai special..mi-e dor de un triplu S ... Surpriza, Surprindere si Spontaneitate.

Mi-e tare dor de o surpriza..poate pentru ca in momentul de fata nu-mi amintesc sa mai fi avut vreuna in ultimii ani. Una dintr-aia care sa se lase cu strigate de bucurie si apoi cu obraji stropiti cu lacrimi de entuziasm. Mi-e dor de nou, de neasteptat..

E mai ferice sa dai decat sa primesti si martor mi-e Domnul ca imi framat mintea in fel si chip sa plamadesc surprize dragilor mei, asa incat sa fie autentice si sa aduca uimire si bucurie. Nu stiu cat reusesc, dar stiu ca imi place sportul asta. Si daca nu-mi va mai fi ingaduita nicio surpriza in lumea asta, voi continua sa pun in practica toate spontaneitatile care imi trec prin cap !

Sa fiti surprinsi! cu bucurie, aceiasi eu.

Monday, October 3, 2011

terger


Azi am spus in van.. "n'aduce anul , ce'aduce ceasul " si e drept, cred asta. E drept ca din calm si liniste..din cea mai dulce liniste, vine furtuna. Se aduna norii ca-ntr-un consiliu de pufosi , fiecare aducandu'si incarcatura "pretioasa"... nu stiu daca dau cu zarul care sa inceapa ,cert e ca la scurt timp dupa ce se aduna , revarsa asupra napastuitului tot ce si-au adus in pumni. Si nu varsa putin sau finut , ci in cantitati mari si insemnate...astfel incat apele lor ajung uneori pana la genunchi, alteori mai sus. Si-i vom primi cu bucurie, bucuria aia inundata de lacrimi dureroase. Nu se fac oare ochii mai frumosi in urma lacrimilor ? Nu se face oare inima mai buna ?

Ma intreb daca regret..regret ca n-am pus punct, cand s-a pus virgula.

In rest cred cu tarie, ca urmatorul nor Il poate ascunde pe El, asa ca te rog, fa-mi inima mai buna si curata cand sunt nori si cand e soare, atat de curata incat sa ma pot ridica deasupra lor si sa-Ti pot vedea Chipul si simti imbratisarea.

Tuesday, September 27, 2011

epilog de vara

Scriu intr-un septembrie auriu despre o vara magica!
O vara de belsug !

A pasit El pe nisip purtandu-ma pe brate. Am fost la extreme ..am fost nespus de incercata dar si nespus de bucuroasa. Am ras , dar am si plans. Am trait ! Pretuiesc viata !
Am invatat sa iubesc inimi cunoscute si mai putini cunoscute. Am intalnit doar oameni minunati. [Umple Domnul inimile lor cu dragostea Lui si mintile lor cu intelepciunea Lui.]

Am inima colorata in nuante vii si fata decorata cu zambet de copil..toate iesite dintr-o inima cu cicatrice si pe alocuri cu rani, sangerande inca, pentru ca numai in urma furtunii am omagiat soarele.
Multumesc strainului care mi-a colorat serile de vara, de la distanta! multumesc Domnului pentru el !

Sunt binecuvantata, prea mult binecuvantata. Si Iti multumesc. Iti foarte multumesc!

Sunday, September 11, 2011

va fi pururi stanca inimii mele !


"Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururi stânca inimii mele şi partea mea de moştenire." Psalmul 73:26


"Nu-i calea noastră veşnic însorită
Nu-i viaţa totdeauna un palat
(:Dar o trăim, că merită trăită
Când peste lumea asta mărginită
(:Există Dumnezeu:) cu-adevărat!"

El este minunat ! si o spun si o cred ! si strig si catre El . In incercarea cea mai grea Tu-mi dai puteri nespuse.
Cred ca Tu te atingi de inimile frante, de trupurile neputincioase, cred ca Tu vei fi sot si tata, cred ca Tu stergi lacrimile de pe obrajii singuri, si mai cred ca nu va fi zi sa nu-mi dai putere sa stau pe genunchi in prezenta Ta, fata nefiindu-mi demna sa Te priveasca.

Cred ca de jos cerul se vede mai bine si atunci cand Calauzele amare imi strang mainile dureros. Si in final cred ca zambetul celor ce sufar este mult mai frumos.



Hristoase, fa-mi inima mai buna !

Tuesday, August 30, 2011

EU cred !!!

M-am trezit in miez de noapte sa-mi reamintesc cum e sa fi mana in mana cu tatal tau, atunci cand se lasa înserarea in inima...Mi-e dor si de imagine, ca strangerea si-a pierdut demult intensitatea. Ma doare azi sa calatoresc fara Pastor, dar sunt incredintata ca la strigatul meu , prezenta-I va fi neintarziata. Cred orbeste si voi crede pana in ultimul ceas, cred ca un copil naiv ca El poate si ca exista un loc pe care il pot numi Jehova Iire. Cred si nimic nu va clatina crezul meu .. "ca nimic nu este prea greu" pentru Tatal meu.
Cred ca El este Cel care reface familii, alina inimi frante, ingrijeste de pruncii inca nenascuti si vegheaza asupra vietiilor in care apune pentru o vreme Soarele bucuriei.
si as iesi afara sa strig la luna si la tot ce ai creat : este oare ceva prea greu pentru Domnul ? Nu va purta de grija Domnul din nou si din nou atunci cand inima arde de durere ?

Pastorule, vino in ajutor !

sunt trista... asa putin prin colturi ...

Friday, August 26, 2011

da sau nu ?


Nu devii batran fiindca ai trait un anumit numar de ani, devii batran fiindca ai dezertat de la idealul tau. Anii rideaza pielea, dar renuntarea la ideal rideaza sufletul.



Si acum, cunoscand dreptatiile celui din urma, ma intreb: sa renunt si eu ?