Saturday, February 11, 2012

Un altfel de dans in ploaie

Nu știu cât de bizară e dorința asta, a mea, de a dansa în ploaie. Însă știu că are efect benefic asupra mea. Ce se întamplă însă când ploaia nu mai vine?  Era greu de crezut  că în mijlocul iernii o să am parte de ploaia mea.  Așa am fost  binecuvântată eu…cu oameni metamorfozați în îngeri care aduc ploaia.  Ploaia magică care purifică, schimbă, transformă.  Secetos era pământul inimii mele. Crispat și ostenit de drum.  Frământat de amalgamul ăsta de gânduri. Și când mă gândesc  ca a fost nevoie doar de-o noapte și o vorbă. Doar de doi genunchi plecați  în colțuri de lume. Doar un trăznet și un fulger până când norii să-și cearnă mirajul peste solul ofilit. Și-a plouat… a plouat, secunde, minute. Au căzut rând pe rând copacii, frunzele, au fost alungate chiar și umbrele. A plouat ceasuri … ceasuri întregi până a dat soarele și picioarele infirme au început să alerge. Într-un mers unic, nou, de împiedicat. Într-un mers proaspat, udat de ploaia iertării, spre adevăratul Soare.

Mulțumesc prieten transformat în înger pentru o seară.

Wednesday, February 1, 2012

My "brave" heart


O, Doamne, de-atâtea ori inima mea n-a fost curajoasă. De atâtea ori, tot ce îi dădea viață s-a transformat în ceva sec și fad. O, Doamne de atâtea ori m-am împedicat și m-am temut. De atâtea ori am uitat să fiu femeie, să-mi încrucisez brațele strâns de ale Tale. Am uitat să aștept și am forțat lucrurile. Am uitat, Doamne de atâtea ori să ascult.
Am uitat menirea mea de femeie și în loc de parfum răspandit asupra altora, a curs venin. Am dărâmat Doamne, principiile de pe altarul lor și am încetat să cred. Am uitat ce înseamnă integritatea. Am uitat să rămân ascunsă în inima Ta. Am uitat, Doamne să zambesc din inima și am încercat eu să construiesc, pe-un mal nisipos o inimă nouă. Și dacă eu nu mai simt că sunt, că trăiesc, și dacă eu nu Te mai simt și nu Te mai aud... să știi că: in my heart i am dancing with You!

Tuesday, January 31, 2012

Lipeste-mi, Doamne sufletul de Tine


Geneza 29:34

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine
mai mult ca floarea veşnică pe stânci.
Şi uit de ani, de lume şi de mine,
privind adânc în ochii Tăi adânci.

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,
din visul meu să nu mă mai deştept,
să simt şi taina slăvilor senine,
şi inima de om ce-ţi bate-n piept...

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,
ca pe-un levit de-altarul său divin,
să n-am nici plug în văi, nici holde pline,
ci Tu să-mi fii şi pâine-n veci şi vin!

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,
ca pe-o mireasă smulsă de la greu.
Ridică-mă din valea de suspine
şi-ascunde-mă cu Tine-n Dumnezeu!...

Costache Ioanid.

Monday, January 23, 2012

ce ... cum ?


Ma doare azi minunea asta de viata, ma doare cand nu mai stiu cine sunt si caut raspunsuri la altii, ma doare cand ma gandesc cum am fost sau daca am fost.
Am uitat ce pret mare presupun lucrurile bune. Am uitat ca trebuie sa lupti pe branci pentru a le obtine. Parca m-am transformat intr-o iedera, ma agat cu disperare sa aflu cine sunt ? ce sunt ?
Am ranit oameni in cautarea mea si imi pare rau. Am fost si sunt stresata inexplicabil si explicabil. Am cersit un strop de ajutor. un strop si nu l-am primit... Pentru ca unele lupte trebuie sa le duci singur. Pentru ca unele lacrimi trebuie sa le stergi in ascuns. asta'i crezul meu.
Astept si acum, sa treaca noaptea asta alba, sa sorb din cana de cafea cu lapte si poate...poate imi spui tu, acum cand nu mai stiu, .. CINE sunt ?

Sunday, January 22, 2012

Sa ard de dor



Sa ard de dor
De dragoste de Tine
Sa uit de mine si de tot
Sa Te iubesc pe Tine

Sa ard de dor
Sa te privesc pe Tine
Sa-mi fie ochii sfinti si puri
Sa ma-ntalnesc cu Tine

Sa ard de dor
Sa te ascult pe Tine
Sa-Ti fie glasul dulce, sfant
Sa Te aud pe Tine

Sa ard de dor
Sa fiu mereu cu Tine
Sa nu ma-mpiedice nimic
Sa te iubesc pe Tine

Monday, January 16, 2012

Alergand dupa pufi de papadie...


Am privit timp îndelungat la fetița cu ochii de azur și bucle castanii... alerga pe poteca ce ducea înspre lac, pentru a se așeza pe podul de peste el, că să mănânce pufarine sau să le arunce în apa, după dorința sufletului. A stat vreme nemăsurată acolo, privind în gol, cu fața liniștită și zâmbet strengar... și uitându-mă la ea mi-am dat seama că timpul și spațiul devin atemporale.

Mă întreb și acum ce gândește și de ce a hotărât să poposească, să se oprească pentru un timp și să-și contempleze viața. Poate că într-un gest de oboseală extremă a decis să se aseze. Îi sta viața în loc... e probabil ostenită de toată cerșeala dupa admirație, după atenție, după vorbe bune și dulci. Are picioarele pline de spini și inima dureros de tristă. Și-a rezemat capul pe mâna și și-a întins rochița peste trupul firav. Din par, vantul îi desprinde unul câte unul pufii de păpădie după care alergase până atunci. Îi privește resemnata cum se duc. Până la urmă n-au fost niciodată ai ei..i-a cules cumva cu forța.

E tacuta. Acolo lângă Lac totul e dulce. E pace, e liniște. Chiar dăcă vântul va spulbera tot ce a strâns, Lacul va rămâne mereu acolo. Va fi locul ei de popas, loc de popas din care n-ar vrea să mai plece niciodată. Comtemplând de undeva de sus, în oglindirea lacului, pufii de păpădii.


Sunday, January 8, 2012

Un efes in daramare


Privesc si acum lung spre cartonasul colorat primit in dar de la "fata -munte" ..."Sa nu ajungi un templu-n daramare! " Aproape ca ma doare indemul asta. Deschid in graba Biblia si privirea imi este atinita peste o descriere a ceea ce am devenit :" ...pentru dragostea Domnului, fa sa straluceasca fata Ta peste Sfantul Tau Locas pustiit! Pleaca urechea, Dumnezeule, si asculta! Deschide ochii si priveste la daramaturile noastre si la cetatea peste care este chemat Numele Tau!"
La o introspectie mai amanuntita si in urma unei discutii cu Strainul ...imi spune si el , probabil bland si linistit, dar sigur cu fermitatea mustrarii.. " Dar ce am impotriva ta este ca ti-ai parasit dragostea dintai. Adu-ti, dar, aminte de unde ai cazut; pocaieste-te si intoarce-te la faptele tale dintai. Altfel, voi veni la tine si-ti voi lua sfesnicul din locul lui, daca nu te pocaiesti..."

Cunoscand coordonatele vietii mele, dau peste o cetate pustiita, cu ziduri daramate si saraca in dragoste. Asta am devenit in timp...un Efes gol.
Ma intorc in acel loc de aducere aminte, constienta fiind ca e nevoie de-o umplere noua dupa care tanjesc...
" Asculta, Doamne! Iarta, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucreaza si nu zabovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Caci Numele Tau este chemat peste cetatea Ta si peste poporul Tau!"

[multumesc Straine, multumesc fata-munte >:D<]