Doamne, podoabele printului s-au devalorizat, hainele-i frumoase sunt rupte, prafuite si murdare. Nici umbra de stralucire, nici urma de rang imparatesc in infatisarea printului de altadata. Sta, cu ochii cenusii si tristi intr-o margine de piata si asteapta indurarea,... mut, doar lacrimile lui vorbesc. Asteapta o mana intinsa cu ceva hrana pentru sufletul avid, tanjind dupa imbratisarea pe care numai Regele stia s-o ofere, dupa mangaierea care vindeca orice amaraciune din suflet. Au crescut in pamantul sufletului spini ai singuratatii si durerii. S-au stins razele primaverii de altadata si viata apune. gandea asa : Oare urmatoarea mana intinsa nu va fi a Regelui ? Caci mi-e dor....mi-e dor..
Ai mila Doamne de pamanturile noastre neroditoare, adu primvara din nou peste ele, nu zabovi Rege. Alunga iarna cu puterea Ta.
Iar in asteptarea ei, tu, nalsA, fii puternic si rabdator!




