Planuise scena toata seara. Abia astepta miezul noptii. A sunat cu sufletul la gura si cu vocea prefacuta. Avea multe de spus, atatea dorinte erau de rostit. Vocea de la celalalt capat al firului a parut la inceput interesata, apoi curioasa ca intr-un final sa exclame : inconfundabil ! si apoi ceva s-a stins si a fost trimisa la somn. A glumit asa serios ca s-a simtit nevoita sa-si ia jucariile si sa inchida... Rasul voios de suprafata ii inabusea cu greu dezamagirile. A inchis si a dormit...cel mai probabil ca un copil ascultator.
Dar si-a luat jucariile ... si a inchis...
Monday, October 22, 2012
Monday, October 15, 2012
Viata in tren
Era tacerea sumbra in
dimineata aia. Peronul era respingator si rece.
In departare, se intrezareste trenul.
Vagoanele impovarate isi faceau cu greu drum pe sinele ruginite. Intamplator
a oprit, si spun intamplator pentru ca nu mai oprise demult. Venea agale, nicidecum repede cum il stiam eu
altadata. Mohorata vreme il facea si mai
respingator. Ploua tacut, apasator si
parca cu greu ma bucuram de zabovirea din halta. Urca tacut un pasager si linistea se lasa in
vagoane. Dintre cei multi doar unul
singur a fost ales. Si a urcat. Parea
echilibrat atent, si inspira multa incredere.
Priveam scena din coltul meu, reticenta asa cum devenisem. Avea probabil trasata bine in cap
destinatia…insa privea nepasator pe ceilalti calatori. Mereu se gasea ceva care
sa-I distraga atentia. I se oprea
privirea uneori in coltul meu, insa
intelegeam ca sunt ca si cum n-as
fi. Si totusi am ales sa-l gazduiesc
intr-unul din vagoane.
Vreme indelungata a fost si
soare,a fost si ploi. Am si ras, am si plans. Restul calatorilor erau o companie grozava. Ma bucuram la maxim de ei, ca de ploile de
vara, menite sa te trezeasca, udandu-ti tamplele. Prin ei am invatat sa dansez in ploaie. Prin
ei am invatat sa rad cu lacrimi.
Oh..calator neghiob.. tare te-as da
jos..
Sunday, October 14, 2012
Tu.. sa pretuiesti
Intelesese atunci ca seara asta urma sa fie speciala. Privise cu teama in ochii ei tristi si orice neliniste era clarificata. Parca si stele isi pierduse din intensitatea stralucirii. Se auzeau doar respiratiile neregulate, slobozite din inimi batrane si suflete obosite. Apoi, tacerea greu de interupt, a fost taiata de glasul ei, nicidecum jovial ca altadata, ci incarcat cu resentiment. Vorbea greu, insa apasat si parea ca se elibereaza prin vorba de toata tensiunea acumulata in ultima vreme. L-a privit in ochi si-a inceput... mai intai in surdina si apoi tot mai tare. Disparuse toata admiratia din ochii ei, pe semne ca il detronase de pe piedestalul Nestapanitei. si-a auzit asa: "o sa ma pierzi" si ecoul vorbei nu se mai termina. Ii era greu sa asculte mai departe glasul, pentru ca realitatea rostita durea mai tare decat orice alta justificare. Cu sfortari uriase asculta din nou.. "o sa ma pierzi si pe mine, cum ai pierdut si pe'altii, pentru ca nu stii pretui, nu stii respecta. pentru ca esti mai important tu si problemele tale, pentru ca in secetele sufletului tau n-ai nevoie de nimeni si in celula creata nu e loc pentru noi. voi pleca pentru ca nu sunt suficient de buna sa-ti stau in preajma...si poate nu-i nimeni." Si din seara aia a plecat si ea ...si multi altii. si langa sufletul batran de dureri, n-a mai stat nimeni, pentru ca langa introverteala lui nu era loc pentru nimeni.
Azi, TU sa pretuiesti !
Saturday, September 29, 2012
Actor ...pe scena lumii
Am fost, am devenit, nu stiu. Dar acum ma pricep de minune sa joc rolul asta. M-am tot gandit zilele astea. Am devenit actor pe scena lumii. Mi-am zavorat toate durerile in castelul inimii si n-am sa le scot cu niciun chip de-acolo. Si-n zilele vietii ma port cu chip senin si zambet frumos. Oricum nimeni nu sta in loc de durerile mele si nici nu-mi trebuie sa stea. Ma intreb mereu : de n-ar fi fost Domnul, as mai fi ?! De nu l-as fi cunoscut pe El, as mai trai ?! De n-as pune la picioarele Lui in fiecare seara strangerile mele de inima, cum ar fi ?! De n-ar sterge El toate lacrimile, cine le-ar sterge?! Ce ma bucur ca perna n-are glas si nici simtire...doar ea ar putea spune cat de fierbinti is izvoarele nestavilite ale fiecarei seri, doar ea ar simti strangerile puternice.
Imi spun mereu ca sunt fraiera, dar nu orice fraiera, cea mai mare dintre. Ca sunt slaba in toate actiunile mele...si cersesc mereu putere sa ma ridic. Dar in starea asta recunosc umilita: El e puterea mea, de El ma rog sa ma abunde cu tarie. Macar un strop...si-ar potoli seceta slabiciunii.
Ar ridica stalpii cazuti la pamant si-as mai merge inca un pas...asa un actor cum sunt..nicidecum grabit, ci slab dar cu un Dumnezeu IMENS care ma poarta.
Imi spun mereu ca sunt fraiera, dar nu orice fraiera, cea mai mare dintre. Ca sunt slaba in toate actiunile mele...si cersesc mereu putere sa ma ridic. Dar in starea asta recunosc umilita: El e puterea mea, de El ma rog sa ma abunde cu tarie. Macar un strop...si-ar potoli seceta slabiciunii.
Ar ridica stalpii cazuti la pamant si-as mai merge inca un pas...asa un actor cum sunt..nicidecum grabit, ci slab dar cu un Dumnezeu IMENS care ma poarta.
Sunday, September 23, 2012
Netezește calea Ta sub pașii mei
Se simțea ca în timpul unui uragan.
Valurile răutatii aproape inundase lăstarii binelui. Prea mulți idoli
într-o inimă așa mică... o inimă - fabrică de idoli. S-a simțit învinsă
luptându-se de una singură cu toate astea... Pe străzile Mulțumirii au
defilat cârtirile, pe râurile Dreptății au curs apele Compromisului.
Iar mâinile...mâinile n-au legat rani, ci le-au adâncit. Gura, n-a turnat turnat balsam, ci venin. Și au ințepat în loc să vindece.Si-au tot primit lecții cu toatele. Lecții după lecții.
Am fost mult binecuvântată să strâng mânuțe murdare de copii intr-ale mele, să privesc străluciri de ochi tristi.. iar dragostea mea n-a fost îmbelșugată pentru ei.
O inima prea amară.. prea săraca și mărturisesc cu curaj pentru că Același El și astăzi udă florile Speranței. - va ramâne credincios și va netezi cărăriile. Va turna ape noi de bunătate, va ințelepți mintea și va înzestra mainile.. dar mai ales...va merge El înainte.
Iar mâinile...mâinile n-au legat rani, ci le-au adâncit. Gura, n-a turnat turnat balsam, ci venin. Și au ințepat în loc să vindece.Si-au tot primit lecții cu toatele. Lecții după lecții.
Am fost mult binecuvântată să strâng mânuțe murdare de copii intr-ale mele, să privesc străluciri de ochi tristi.. iar dragostea mea n-a fost îmbelșugată pentru ei.
O inima prea amară.. prea săraca și mărturisesc cu curaj pentru că Același El și astăzi udă florile Speranței. - va ramâne credincios și va netezi cărăriile. Va turna ape noi de bunătate, va ințelepți mintea și va înzestra mainile.. dar mai ales...va merge El înainte.
Saturday, September 1, 2012
Uneori, binecuvantarile lui Dumnezeu intra spargand in bucatele toate vitraliile.
A trecut vara asta fizica insa..am descoperit ca in mine exista o invincibila vara. Si asta e un sentiment minunat pe care i-l datorez in intregime Dumnezeului meu minunat. A trecut si concediul. Primul si cel mai frumos. L-am petrecut intre copii si ne-am facut asemeni lor. Am ras cu ei, ne-am jucat cu ei, le-am inteles vorbele nespuse si le-am privit ochii stralucitori. Cred ca la ei am vazut ce-i mai frumosi ochi. Am colectionat amintiri care rascolite ne umplu de bucurie. Am vazut locuri noi si oameni noi. Oameni fascinanti. Multumesc Domnului pentru ei. Si am inteles ca Domnul binecuvinteaza asa : Uneori, binecuvantarile lui Dumnezeu intra spargand in bucatele toate vitraliile.
Aseara scriam asa: Doamne, binecuvinteaza toamna. Si astazi am simtit din plin binecuvantarea Lui... si da, El e minunat cand eu merit cel mai putin.
Ce-mi doresc ? imi doresc maini inzestrate si minte creativa si inteleapta alaturi de-o inima iubitoare. Multumesc dragilor mei pentru ca imi coloreaza zilele, imi implinesc visele, ma privilegiaza. Multumesc Domnului ca m-a rasfatat la maxim. Multumesc pentru toata bucuria oferita de El.
Sa fiti rodnici Toamna asta ! sa fie o toamna varatica si imbelsugata !
Monday, June 25, 2012
Mi-era atat de dor de momentul meu de liniste. Am invatat ca toate sentimentele trebuiesc bine incuiate. Doar bucuria ii de share'uit. Lacrimile se sterg in taina, fara sa le vada nimeni. Am avut multe biruinte, nenumarabile. Imi frang inima la amintirea compromisurilor. Dar mai e de luptat.. inca putin. Atat de putin.Traiesc intens: bucuria reusitei dragilor mei, dragostea implinita a lor, membrii noi ai familiei. Nicidecum binecuvanatari mici . Ci avalanse. Sunt coplesita Doamne de ele.
Multumesc pentru cum m-ai purtat pana acum. Multumesc si pentru mai departe. pentru tot ce va fi. Pentru timpul Tau perfect. pentru tot ce n-am fost, pentru tot ce nu sunt, sa ma ierti...
Subscribe to:
Posts (Atom)





