Thursday, September 12, 2013

Tu esti un vesnic Soare



Am ratacit foarte mult pana sa ma conving sa-mi rescriu gandurile aici. Dar cum inima mi-e plina, aleg s-o fac. Si daca pana acum am scris tristeti, acum ma intorc sa scriu bucurii.

Ce-am facut in timpul asta? L-am redescoperit pe Dumnezeu.. in toata splendoarea Lui. Si dupa atata timp de seceta ma bucur ca Izvorul sfant uda fiinta mea din belsug.

Poate m-am schimbat. Poate mi-am lasat deoparte frustrarile si traiesc din nou. Cert e ca doresc ca Multumirea sa-mi viziteze "casa" mai des... si mai ales sa se transforme in locuitor al ei. Dupa  avalansa de lectura din ultimele zile ma simt imbogatita si increzatoare ca Domnul este aici, acum si "maine" nu va schimba asta.



Despre oamenii din viata mea ma bucur si-acum ca-i am.. chiar daca unii au reusit sa-mi produca multa durere dar si multa bucurie. Insa sunt recunoscatoare si pentru asta.

Ce va aduce toamna asta? Habar n-am! si sincer.. nu-mi pasa! Atata timp cat planul Domnului meu e perfect. Atata timp cat inteleg ca nu exista o Mana mai potrivita in care ma pot increde.

Si multumesc si-acum pentru tot ce sunt si am. multumesc pentru voi, pentru bucuriile si dureriile voastre. Multumesc pentru rugaciunile ascultate si pentru cele "in asteptare". Multumesc pentru felul in care lucrurile se impletesc spre bine. Multumesc pentru tot ce nu stiu sau ce nu cunosc inca. Multumesc ca fiecare zi e plina de culoare. Multumesc ca urechile mele Iti aud soapta blanda. Si multumesc ca orice nor e trecator si Tu ramai un vesnic Soare. MultumesC!

Sunday, April 28, 2013

Din Gradina Iubirii



Era seara fatidică. Măslinii se aplecau sub povara dureroasă, rău prevestitoare.  Vântul fredona cântecul trădării.  Inimile prietenilor încetau să mai bată biruiți de somnul nepăsării.  În aer sărutul iudaic a pecetluit soarta Domnului Isus.  Paharul trebuia sorbit. 
 Sudoarea dureroasă a anticipării evenimentelor s-a transformat în picături de sânge.  Apăsătoare povară chiar și pentru un Fiu de Rege!  Grădina rugăciunii, a singurătății, a trădării a fost începutul biruinței.  Este acolo altarul pe care au curs lacrimi pentru noi neisprăviții lumii, locul unde a bătut ceasul pentru un timp nou, unde s-a purtat haina umilinței ce pregătea drumul spre Calvar.  Natura se răscolea și n-ar fi vrut să-L vadă în suferinti cumplite pe Cel Nevinovat.  Chiar și drumul s-ar fi retras din calea pașilor Săi să nu-L poarte spre Dealul care ne-a adus eliberarea.  Și dacă am înțelege puțin din durerea de-atunci am înțelege că lacrimile ni s-ar fi cuvenit nouă, la fel și durerea pentru că vina se găsește în noi și nu în Cel Sfânt.  Dar am adormit și noi laolaltă somnul neputinței până când picăturile Calvarului ne vor uda tâmplele și ne va trezi ecoul veșniciei.  Bate ceasul dragostei de peste două mii de ani, de-odată cu clopotele răstignirii.  Un ceas care te-ar purta sub măslinii  din grădină și te-ar îngenunchea pe urmele iubirii de-atunci.  

 Deschide-ți inima să le auzi!  

Sunday, March 31, 2013

Şi-L numesc Minunat!

Lucrurile se deruleaza cu o rapiditate uimitoare. Azi ai job, maine nu. Azi ai prieteni, maine nu. si tot asa... azi le pasa oamenilor de tine, maine nu.  Dar in toate aceste lucruri, Dumnezeul meu ramane minunat.  Pentru ca El intareste pacea din inima mea si bucuria mi-o face trainica. Pentru ca El este cel care descopera un job nou poimaine, pentru ca El iti readuce oameni dragi, poimaine. Si ma simt binecuvantata.  Multbinecuvantata. Si chiar daca multa vreme am obisnuit sa-mi tarasc picioarele si sa ma plang, azi simt ca primesc un drum nou pe care...uimitor abia astept sa-l parcurg.
Si chiar daca imi simt inima pana peste cap de investita..si mi-o imaginez de multe ori batuta de creier, cred si-acum ca porunca cea mai mare ramane dragostea. Dezinteresata, neconditionata si-atunci cand neiubirea se aseaza la un ceai. 
si apropo de ceai.. e tare bun cu scortisoara. Sa-l beti pe drumuri noi si la inceputuri promitatoare. Si in toate El sa ramana Cel mai Minunat! 



Binecuvantari primavaratice! :)

Sunday, February 10, 2013

Dăruitor....cu bucurie, cu mulţumire

Fiecare sa dea dupa cum a hotarat in inima lui: nu cu parere de rau sau de sila, caci "pe cine da cu bucurie il iubeste Dumnezeu." (2Cor.9:7)

Zilele astea, mi-a răsunat în urechi  versetul de mai sus, în timpul în care inima mea se frămanta în direcţia asta. În momentele în care simţeam că  "painea este aruncată pe ape" Acel Cineva mi-a amintit cum trebuie să fie daruireă mea. Mustrată în duhul meu de reamintirea pasajului din Scripturi mi-am liniştit inima şi am înţeles alte două lucruri.  -  Să fiu întai dăruitor cu bucurie... şi nu să-mi amărăsc inima ca n-am auzit nici măcar tradiţionalul "mulţumesc". Sa fiu bucuroasă ca eu am fost invrednicită să daruiesc. Am avut şi am putut da. 
Şi-o altă perspectivă pe care am primit-o a fost aceasta:
                    - Să fiu dăruitor cu mulţumire...Tot auzim că suntem egoisti, egocentristi, mega concentrati pe sine... ei bine, chiar suntem. Dar gandiţi-vă : paharul cu apa oferit astazi, nu v-ar placea să fie primit maine de copii nostri?  Bătrâna ajutată azi cu transportul plaselor de cumpăraturi, nu poate fi mâine mama noastră?! N-am putea oare să gândim într-un spectru mai larg, că binele nostru de azi, va fi binele de care vor profita dragii noştri mâine?!  Oare rămâne Dumnezeul nostru dator? 


Fiţi dăruitori! Azi! Cu mulţumire! Cu bucurie!

Saturday, January 19, 2013

 Mă întorc deseori la locul meu de liniște atunci când mi-e inima grea s-o vărs aici.  E prima data pe anul ăsta când îmi târ picioarele. Aceastra îngăduință mi-o permit doar  azi. Mă pregăteam să mulțumesc pentru bunătate și atenție, dar m-am oprit la timp, ca să primesc piatra ce trebuia să-mi închidă gura. Și e mai bine așa. Parcă asta mă convinge într-un fel că de multe ori aprecierile curg pe făgaș greșit, deși am fost învățată că niciodată să nu oprești un compliment atunci când simți că trebuie să-l spui. Și sunt cuminte și potolită la locul meu, pentru că simt gust amar, atât de amar că aș vrea să-l vărs. și-aș vrea uneori să se termine. Când oglindirile inelului "lordiac" prind nunante terne, trebuie să-i ții piept. Să le faci să strălucească din nou a soare. a Soare veșnic. Și să privești înainte spre izbăvire. Să alungi durerea și amărăciunea. Să ieși din colț și să prinzi o rază de soare, să te agăți cu ambele mâini de ea și să nu-i mai dai drumul până când n-ai prins străluciri și puteri din tolba ei.
 
 Până când nu strălucești și tu... 

Friday, December 28, 2012

Epilog de an..

Parca din anul asta care a trecut imi amintesc atat de multe lucruri...ca din niciun alt an. Ce-a insemnat pentru mine?  Un amestesc de ploaie cu soare. Un amestec pe care doar putini l-au stiut. Si da, cel mai tare ma doare ca n-am stat la locul in care trebuia sa stau...ca n-am iubit ce-a trebuit iubit. ca n-am...
Anul asta am terminat scoala si a fost dureros sa n-o reincep...dar tot sper. 
De anul asta prietena mea draga vorbeste/iubeste la plural :) 
Anul asta ne-am certat mult si e dureros...Iarta-ma Luptatorule.
Anul asta am lucrat muult, da' mintea si mainile mi-au fost harnice. 
Anul asta am fost mai mult criticata decat incurajata, dar am rezistat si m-am ambitionat spre mai bine. 
Si anul asta ne-am "pricopsit" cu o minune cea mai draga dintre toate. Adorabila. 
                             Cateva dintre creatiile mele. 
 
   












 Si cateva planuri...














 Multumesc Domnului ca a fost rabdator cu mine. Ca a stat langa mine si cand eu n-am stat. Multumesc ca m-a binecuvantat si cand nu meritam. Ca m-a invatat. Multumesc pentru seceta si pentru ploaie. 
Si daca pot sa-mi pun o dorinta atunci: Te vreau pe Tine mai mult!

Wednesday, December 5, 2012

:-?

Si ma intreb daca sa las lucrurile mici, detaliile marunte sa fie semnale de alarma in viata mea? Daca sa tin cont de ele?

sursa foto: Aici 
p.s.  Cine ma viziteaza tocmai din Rusia?