Monday, February 27, 2012

Inimă pestriță

Simțeam că se apropie a toamnă. Vântul confirma tăcut prezența ei. Știam că o să ne zboare frunzele și de astă dată. Și desigur că s-a întamplat negreșit. Ne-am trezit într-o dimineață cu ramurile pline de zăpadă și mult am mai dorit să aud că "o să treacă și iarna asta". Domnul a fost îndurător. Iarna aproape a trecut. Mi-a colorat inima în tot felul de nuanțe. Am fost căzută, dar nu învinsă. Am eșuat, dar m-am ridicat, perseverez, continui. Și acum mai bate crivățul peste noi. Refuz să cred că metrul dragostei Sale s-a scurtat. Privind în dreptul meu, mă tem de sufletul pustiu, de valurile negre ce dau uneori peste el. Mă doare prea tare când greșesc. Când eșuez lamentabil. Când sufletul meu e plin de orice, numai de dragoste, nu. Mă doboară vorba lipsită de înțelepciune și acțiunea nejustificată. Vântul ăsta, e tare păcătos. Dar a promis că trece și iarna și ne vom bucura de-o vesnică primăvară. În dreptul meu, doresc. Doresc mult. Doresc să oglindesc o rază în iarna grea, doresc o adiere de flori proaspete în primăvara ce vine.
 Mi-ajunge atata dor... ma lupt sa-l materializez. 

"Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia şi s-a dus."

Tuesday, February 14, 2012

Acceptare


 
Noaptea rece n-a reusit  sa ma trezeasca. Nici macar sa inghete siroaiele de pe obraji. Am cazut, dar nu m-am resemnat. Niciodata n-am stiut sa ma resemnez. Accept. In tacere surda, oarba. Accept. E cea mai grea lectie a mea: acceptarea. O simt nemiloasa, dura, de fiecare data. Ea, alaturi de nepasare reusesc sa ma darame. De jos am vazut mereu cerul mai bine, dar nu vreau sa-l mai vad asa.  Imi sterg lacrimile si merg inainte. Singura. Pana la urma... niciodata n-o fost altfel..


Saturday, February 11, 2012

Un altfel de dans in ploaie

Nu știu cât de bizară e dorința asta, a mea, de a dansa în ploaie. Însă știu că are efect benefic asupra mea. Ce se întamplă însă când ploaia nu mai vine?  Era greu de crezut  că în mijlocul iernii o să am parte de ploaia mea.  Așa am fost  binecuvântată eu…cu oameni metamorfozați în îngeri care aduc ploaia.  Ploaia magică care purifică, schimbă, transformă.  Secetos era pământul inimii mele. Crispat și ostenit de drum.  Frământat de amalgamul ăsta de gânduri. Și când mă gândesc  ca a fost nevoie doar de-o noapte și o vorbă. Doar de doi genunchi plecați  în colțuri de lume. Doar un trăznet și un fulger până când norii să-și cearnă mirajul peste solul ofilit. Și-a plouat… a plouat, secunde, minute. Au căzut rând pe rând copacii, frunzele, au fost alungate chiar și umbrele. A plouat ceasuri … ceasuri întregi până a dat soarele și picioarele infirme au început să alerge. Într-un mers unic, nou, de împiedicat. Într-un mers proaspat, udat de ploaia iertării, spre adevăratul Soare.

Mulțumesc prieten transformat în înger pentru o seară.

Wednesday, February 1, 2012

My "brave" heart


O, Doamne, de-atâtea ori inima mea n-a fost curajoasă. De atâtea ori, tot ce îi dădea viață s-a transformat în ceva sec și fad. O, Doamne de atâtea ori m-am împedicat și m-am temut. De atâtea ori am uitat să fiu femeie, să-mi încrucisez brațele strâns de ale Tale. Am uitat să aștept și am forțat lucrurile. Am uitat, Doamne de atâtea ori să ascult.
Am uitat menirea mea de femeie și în loc de parfum răspandit asupra altora, a curs venin. Am dărâmat Doamne, principiile de pe altarul lor și am încetat să cred. Am uitat ce înseamnă integritatea. Am uitat să rămân ascunsă în inima Ta. Am uitat, Doamne să zambesc din inima și am încercat eu să construiesc, pe-un mal nisipos o inimă nouă. Și dacă eu nu mai simt că sunt, că trăiesc, și dacă eu nu Te mai simt și nu Te mai aud... să știi că: in my heart i am dancing with You!

Tuesday, January 31, 2012

Lipeste-mi, Doamne sufletul de Tine


Geneza 29:34

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine
mai mult ca floarea veşnică pe stânci.
Şi uit de ani, de lume şi de mine,
privind adânc în ochii Tăi adânci.

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,
din visul meu să nu mă mai deştept,
să simt şi taina slăvilor senine,
şi inima de om ce-ţi bate-n piept...

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,
ca pe-un levit de-altarul său divin,
să n-am nici plug în văi, nici holde pline,
ci Tu să-mi fii şi pâine-n veci şi vin!

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,
ca pe-o mireasă smulsă de la greu.
Ridică-mă din valea de suspine
şi-ascunde-mă cu Tine-n Dumnezeu!...

Costache Ioanid.

Monday, January 23, 2012

ce ... cum ?


Ma doare azi minunea asta de viata, ma doare cand nu mai stiu cine sunt si caut raspunsuri la altii, ma doare cand ma gandesc cum am fost sau daca am fost.
Am uitat ce pret mare presupun lucrurile bune. Am uitat ca trebuie sa lupti pe branci pentru a le obtine. Parca m-am transformat intr-o iedera, ma agat cu disperare sa aflu cine sunt ? ce sunt ?
Am ranit oameni in cautarea mea si imi pare rau. Am fost si sunt stresata inexplicabil si explicabil. Am cersit un strop de ajutor. un strop si nu l-am primit... Pentru ca unele lupte trebuie sa le duci singur. Pentru ca unele lacrimi trebuie sa le stergi in ascuns. asta'i crezul meu.
Astept si acum, sa treaca noaptea asta alba, sa sorb din cana de cafea cu lapte si poate...poate imi spui tu, acum cand nu mai stiu, .. CINE sunt ?

Sunday, January 22, 2012

Sa ard de dor



Sa ard de dor
De dragoste de Tine
Sa uit de mine si de tot
Sa Te iubesc pe Tine

Sa ard de dor
Sa te privesc pe Tine
Sa-mi fie ochii sfinti si puri
Sa ma-ntalnesc cu Tine

Sa ard de dor
Sa te ascult pe Tine
Sa-Ti fie glasul dulce, sfant
Sa Te aud pe Tine

Sa ard de dor
Sa fiu mereu cu Tine
Sa nu ma-mpiedice nimic
Sa te iubesc pe Tine