Saturday, February 21, 2015

Le voi spune femeilor

 Le voi spune femeilor să fie puternice. Oricât de mari ar fi munții, cât de densă ceața, să fie puternice. Le voi spune femeilor să fie credincioase. Chiar dacă sunt porțiuni de drum pe care le parcurgem cu ochii închiși, cu urechile surde, să fie credincioase.
Le voi spune femeilor că Christos e cea mai mare certitudine a vieții și trebuie să trăiască cu ea adânc înrădăcinată în inimă.
Le voi spune femeilor să fie iubitoare. Să aleagă interiorul, să aleagă dragostea. Să nu iubească amabalaje. Sunt trecătoare.
Le voi spune femeilor că mintea trebuie să trăiască în armonie cu inima. Că oricât de nesupusă ar fi inimă, s-o învețe tonul rațiunii.
Le voi spune femeilor să aleagă aromele tari, să-și răsfețe diminețile cu ceai bun, cu cafea aburindă.
Le voi spune femeilor să fie curajoase. Schimbările apăr pe nepregătite, pe neîntrebate, să fiți în gardă tot timpul.
Le voi spune femeilor să nu trăiască cu așteptări. E incredibil de amar gustul dezamăgirii.
Le voi spune femeilor că sunt frumoase atunci când se împacă cu ele, când iartă, când învață din greșeli.
Le voi spune femeilor să aleagă să-și exprime feminitatea prin toculețe, haine frumoase și bucle. Le voi spune însă că nu e suficient doar așa. Interiorul e râu năvalnic care da pe-afară inopinat.
Le voi spune femeilor să fie stâlpi tari, să încurajeze. Să se străduiască să nu enerveze.
Le voi spune femeilor că pot vorbi în multe feluri. Pot vorbi însă cel mai bine prin fapte. Le voi spune că tăcerea nu poate fi acuzată. Este de aur tăcerea. Din acela cu multe karate.
Le voi spune femeilor să iubească, nu omul, nu ce se vede, ci ceea ce este și ceea ce ar putea fi.
Le voi spune femeilor să viseze realist, oricât de paradoxal ar suna asta.
Le voi spune femeilor că singura frumusețe care rămâne, e o minte înțeleaptă și-un caracter frumos.
Le voi spune femeilor să fie înțelepte.
Le voi spune femeilor, să nu se teamă să greșească. Să se teamă să-și repete greșelile. 
Le voi spune femeilor ca nu e nimic rău în a rade pana nu mai ai aer. 
Le voi spune femeilor că toate trec, se duc, se pierd. Doar Christos rămâne mereu. Să-L aleagă pe El să le învețe să iubească acum și-aici, să prețuiască acum și aici.
Le voi spune femeilor să fie harnice, Să-și pună mâinile la treabă, să nu-și abandoneze lucrul.
Le voi spune femeilor să nu fie iubitoare de bani, să nu cocheteze cu materialismul. Cele mai intense simțuri și-adânci mulțumiri, nu pot fi cumpărate.
Le voi spune femeilor să fie sincere. Cu ele și cu ceilalți. Să fie cinstite, să ofere mult, să spună lucrurilor pe nume. Le voi spune să fie hotărâte. Neclintite pentru dreptate.
Le voi spune femeilor că încăpățânarea nu este o podoabă frumoasă. Să învețe să fie flexibile.
Le voi spune femeilor că ne bat vânturi multe, ne transformă în frunze, ne atârnăm pe poduri, ne simțim învinse, sensibile, trecem prăpăstii, ne vindecăm inimi arse de nechibzuință, dar în Christos e mereu putere, balsam, mângâiere. Nu-i nimic mai constant ca El.
Le voi spune că atunci când nu mai pot, El poate.
Le voi spune femeilor, să-L onoreze pe Christos!
Le voi spune femeilor că sunt așa femei, că tonul le e așa frumos când cantă după portativul lui Christos!
Le voi spune femeilor să fie mulțumitoare, au tot atâtea motive câte stele sunt pe boltă.

Va spun femeilor suntem așa binecuvântate de Christos!   

Sunday, February 8, 2015

Rugă către Doamne


Doamne, Tu rămâi Același. Chiar și-atunci când eu mă schimb. Chiar și-atunci când cerul pare de plumb, când nu găsesc sau văd să număr stele. Când luna se întunecă și e umbrită de sudoare. Când astrul e trist și dureros. Când marea se-agită furioasă, și ochii-mi nu văd niciun far. Când plutesc pierdută, când mă scufund în deznădejde, Tu nu te schimbi. Când stau la masă cu tăgada, când obosesc în sufletul meu, când genunchii mi se lasă fără speranță, când sunt epuizată și parcă nu-mi pot controla mintea, Tu nu mă părăsești.  Când nu mai pot, când gândurile mele nu le aud pe ale Tale, când tăcerea este asurzitoare în urechile mele, Tu nu mă lași.  Când sunt în Templul Tău, când Te-ntâlesc și-Ți simt prezența, când vreau să rămân acolo sau să iau fragmente din Tine, Tu ești cu mine. Când zidurile se dărâmă, când nu Te-aud, când stau în loc, când plâng neputincioasă, Tu mă mângâi. În felul Tău tandru de dumnezeu. Când nu-mi arde inima după Tine, Tu ai răbdare cu mine, când îmi strigă epuizate, celule în mine, Tu esti perfuzia mea cu bucurie. Când cad, Tu mă ridici, și ești Eroul meu. Când tot ce nu sunt eu Doamne ești, când tot ce nu pot eu Doamne, Tu poți! 
Când plutesc în derivă, mi-ești Stâncă. Când Tu Doamne rămâi Același, îți mulțumesc! 



Thursday, January 29, 2015

Dacă îţi vei îndrepta inima

Se pierd sunete de chitară în noaptea grea, cerul aruncă cu stele-n noi. Pașii tăcuți, aproape atemporali umblă rătăciți spre casă, în sunet de baloane de guma, sparte, făcute cu nonșalanță. Pisici curioase, temătoare pe la colțuri și maini întinse spre Dumnezeu. Doar discuțiile din noaptea tarzie mai resuscitează inima bătrana și bolnavă de ganduri.  E tăcere pe stradă. Profundă.  Inderanjabilă. Gandurile s-au personificat și stau la povești în fiecare zi. Au devenit plictisitoare. I-ar spune și lui multe, dar ea știe doar să scrie. Și lui cititul îi provoacă alergii. Și-a ridicat un zid s-așteaptă.  Lasă lucrurile să se întample. 
Pași de pelegrin, dorințe neîmplinite, Dumnezeu tăcut. Departe. Bate tăios vantul de tagadă. E seara de ianuarie apăsătoare. E rece pe străzi și-năuntru. Nu mai visează la vară. E prea dreparte, prea întuneric.. 




"Dacă îţi vei îndrepta inima
şi îţi vei ridica mâinile spre El,
 dacă vei înlătura nedreptatea din mâna ta
şi nu vei lăsa ca în cortul tău să locuiască răutatea,
 atunci îţi vei putea ridica faţa fără să te ruşinezi,
vei fi tare şi nu te vei teme.
Îţi vei uita necazul
şi-ţi vei aminti de ea ca de apele care au trecut.
Viaţa ta va fi mai strălucitoare ca amiaza
şi întunericul ei va fi ca dimineaţa.
 Vei fi plin de încredere pentru că va fi nădejde,
vei fi păzit şi te vei odihni în siguranţă.
 Te vei culca şi nimeni nu te va mai înspăimânta;
mulţi vor căuta bunăvoinţa ta."

Wednesday, December 31, 2014

Ruga pentru an bun



Orologiul nemilos măsoară timpul, și-acum îi stinge ultimele secunde. Îi încredințez Lui, ceasul, timpul, anul! Stăm pe aceiași bancă veche, îmi știe vorba, plânsul, glasul.  Îmi vede mâinile întinse, îmi vindecă genunchii slabi, îmi întărește graiul stins.  

 Îi spun lui Christos totul. Toată neputința mea, toată vorba ușoară, tot gândul fluturatic, Îi aștern durerea.  
 Doamne, te rog, să se dezlege răutatea ce ne-a împresurat sufletele. Să se spele ironia păcătoasă. Să fie înfrântă judecata grea. Să fim oglinzi ai Chipului Tău sfânt,  să înțelegem și să trăim neprihănirea Ta, pentru a nu rămâne doar niște "pocăiți de duzină". Să trăim onorabil, să vedem minunile Tale, să ne inunde bunătatea Ta, să ne amuțească credincioșia Ta, să ne fie inimile în cântare și mintea în ascultare!  
 Să dansăm în mulțumire, cu ochii strălucind a recunostiinta, să fim blânzi și buni, să sorbim licoarea iertării, să trăim cu Tine în inimă, căci nu cunosc altă fericirea afară de asta. Nu cunosc niciun Dumnezeu așa credincios ca Tine, Niciunul așa bun.  
 Să trăim pentru Tine! Să ne ții sănătoși și vii! să ne bată inimile în iubire! Doamne, treci pe la noi și dă-ne un strop de parfum sfânt! Te așteptăm în inimile noastre! Tu ești lumina și bucuria mea. (și-a noastră)  Prin harul Tău exist, prin harul Tău se întâmplă!  
 Într-o zi, se vor stinge toți anii, vor trece toate zilele! Într-o zi va fi doar fericire.... 

Un an mai bun tuturor! 

Sursa imagine: aici
  


   

   

Monday, December 29, 2014

Cu Dumnezeu, pe ape!

 Se duce anul, pe aripi de vultur...în depărtări neîntoarse. Mă făleam cu un an în urmă că am avut ce scrie. Acum mâinile tac și sufletul așterne. Pe ape, sub ape, cu popasuri spre ceruri, așa i-a fost umblarea. Alt oraș, altă casă, alți oameni...și-un veșnic dor în inimă. Cu îndoieli și regrete, cu inimă arsă de glasul surd al rugăciunii, cu nopți în care stelele palide au refuzat să strălucească, cu ploi reci ce n-au udat tâmplele ostenite, cu bucurii neînțelese, trambuline până la nori și înapoi, cu dorințe implinte, cu ape curse din piatră seacă, cu glas de Dumnezeu răsunând ca un sunet de toacă, cu zâmbet de copii de ciocolată, cu oameni aproape, cu oameni departe, cu vorbe dulci și-amare, cu mamă frumoasă, cu tata bun, cu Deli iubitoare și balsamica, cu bunică aici, cu Dumnezeu împlinitor de vise nevisate, cu Dumnezeu mângâietor și elegant, ce-și poartă Mâna în mănușă și Vocea-I suavă topește sufletul pietros, cu Dumnezeu prezent, cu Ureche fină ce-aude glasul meu stins în drum spre ceruri, cu Dumnezeu ce-a netezit cu Pasu-I ferm cărarea mea, cu Dumnezeu ce-a udat blând pământul secetos, cu dragoste ce-a curs când am pierdut ce credeam că iubesc, cu Dumnezeu bogat ce umple ulciorul cu făină și-l îndestulează de nu seacă nicidecum, cu Dumnezeu distanță de-o respirație, ce-așteaptă vorbea mea în fiecare seară, cu Dumnezeu-Rabuni ce mă-nvăța cu șarm didact o lecție nouă: să las din mână lucrul să se întâmple, cu Dumnezeu-Mare Țesător ce împletește o poveste nouă, cu Dumnezeu-Artist ce-a pus în inimă, un cântec nou, pe-un portativ necunoscut, cu Dumnezeu-Stâncă ce-a frânt îndoiala-munte ce-mi creștea păcătoasă deseori,  cu Dumnezeu- Yehova Iire, cu versuri îndreptar pe drumul strâmb, cu genunchi plecați, cu lacrimi curse, de bucurii sau de dureri, cu munți escaladați, cu puteri reînnoite, cu har și credincioșie, cu lanțuri rupte, cu Dumnezeu!  
 Așa a fost: cu Dumnezeu!  
 În gândurile mele stau lângă El, cu capul plecat, El știe tot, prin harul Lui se întâmplă! Eu tac și El vorbește. E timpul Lui, uneori prompt, alteori întârziat, dar ceasu-I sfânt bate la timpul oportun, chiar și-atunci când mă sufocă așteptarea, când respirația-mi devine rugăciune, prin harul Lui, eu tac și cu El se întâmplă!  
 E un an de Dumnezeu ce m-a purtat, pe ape învolburate. M-am întâlnit și merg cu El. și vorba-I mi-e povață! 
 M-am întâlnit cu Dumnezeu și nu mai vreau să merg altfel!  
  
Să va lăsați purtați de El! În ceas târziu, când orologiul nemilos ne schimbă anul, să stați cuminți și-n umilire. E ceas de Dumnezeu! Umblați cu El, prin harul Lui se întâmplă, mai mult și mult mai bun, decât limitările noastre ar putea să cuprindă!  
  

Tuesday, December 16, 2014

Liantul meu catre Ceruri

Ploua, cu picuri mari revarsati pe obrajii ofiliti de durere. Bratele care m-au leganat, m-au crescut, care m-au iubit, vocea blanda rostindu-mi asa frumos, "dulcica mea", se sting. Ii bate durerea in poarta, si-mi usuca sufletul, mainile -mi sunt neputincioase, vocea prea surda sa strig spre cer.  Se face inca un liant si m-as lupta din toate puterile sa nu. Sunt departe, topita de dor si inima mi se strange-n suferinta. As vrea sa cada praf magic din cer care s-aduca vindecare si sa lungeasca timpul.  Ma gandesc la Olar si nu stiu cum sa-L rog, nu stiu cum sa-i cer, mi-au inghetat cuvintele. Am umblat pe strada cu inima plouata. Sa plece ea, sa primesc eu binecuvantare?! Imi plec capul in pamant, n-am putere sa schimb nimic. As vrea sa ma lupt, sa nu accept, dar ce sunt?! tarana framantata cu durere,  cu pierderi ce bat obraznice la usa.  Alunga-le Doamne, lungeste timpul... Imi doresc s-o mai vad si s-o mai pup. Sa-mi stropesc inca un pic inima cu putere.
Te rog, Doamne si te implor! S-o mai vad!



Thursday, December 11, 2014

Am schimbat azi culorile inimii in bucurie

Zilele astea am "rasfoit" un blog, cu aroma de vanilie. Incarcata de emotie am cautat cu fervoare locul unde a poposit, pentru ca... dureros spun, scriitoarea a plecat dintre noi. Eram curioasa daca acum scrie si in Ceruri. Am observat fragmente intregi de conexiune cu Dumnezeu, si-am fost incurajata.  Si observ ca Dumnezeu ne intinde lianti spre ceruri, sub forma de oameni plecati dintre noi mult prea devreme, (spus de parca ar fi vreodata timpul oportun), sub forma de dureri sau greu.  Ne leaga El sufletul de cer si picioarele de strazi de aur. si suntem cu fiecare zi tot mai aproape.
Zilele astea in timp ce vizionam un sport acvatic mi-am dorit tare sa-l practic. Si stiu ca Dumnezeu implineste dorintele noastre, insa resemnata am spus ca in Paradis, in Casa Bucuriei, nu voi mai visa la sport pe apa, oricat de cool, mi s-ar parea aici.
Va scriu sa va indemn, sa neteziti drumul sper Cer. Sa traiti in acceptare, sa lasati lucrurile sa se intample! Acum ma straduiesc sa plantez in viata mea rabdarea de a accepta lucrurile, de a le lasa se intample, de a nu-mi mai chinui fiinta incercand sa le schimb sau grabesc. Sunt prezenta, disponibila si eficienta, construiesc, ud, cat de bine pot, restul se intampla.  Planul Lui e perfect. Nu indraznesc sa-l schimb, sa-i adaug sau modific.
Va spun ca sunt pe pamant fragmente de cer, udate cu cea ma copilareasca bucurie chiar si atunci cand paznicii usilor sunt durerile si teama.  Chiar si atunci, invariabil si neconditionat, e mana de Dumnezeu intinsa spre noi.
Am schimbat azi culorile inimii in bucurie! si o doresc deplina si omniprezenta peste voi. Cu gandul la cer, la aur curat si la Dumnezeu maret si minunat!

Be full of j o y!


I.