Monday, August 31, 2015

Unu,

A trecut un an. Un an de cand mi-am strans bagajele, si-am plecat, aproape nechibzuit in timp ce ma rugam Cerului sa-mi rastoarne drumul sub pasi daca nu vor umbla pe calea Lui.  A fost cumplit...de multe ori. Dureros. A batut singuratatea in geam, deznadejdea, pierderea. Iar alteori, din stranca au curs minuni. La atingerea rugaciunii s-au deschis, si a izvorat belsug ceresc. Nemeritat. Oh, Dumnezeu e asa credincios.  El cunoaste atent inima mea, fiinta mea. Intervine prompt. Dumnezeu este ascultator.  Implineste dorintele mele, dorinte pe care de multe ori n-am indraznit sa le conturez in cuvinte.  Dumnezeu este elegant. Atat de trandre Ii sunt interventiile. Atat de sanatoase Ii sunt lectiile. Dumnezeu e paza, protectie, scut. A oprit raul, a adus izbavire.  Dumnezeu e rabdare, chiar si atunci cand a mea s-a epuizat. Cand mi se taia respiratia de teama, cand simteam ca ma trezesc sa lupt, a purtat El razboaiele. Cand am pierdut, a adus El, ceva mai bun, ceva mai mult.  Oh, Dumnezeule ce bune sunt darurile Tale.  Marunte sunt cuvintele mele pentru marile Tale minuni. Nemeritoasa sunt in fata lor.
Sa fiti curajosi! Sa indrazniti sa umblati cu Dumnezeu pe drumuri noi!  Sa traiti atent, sa traiti frumos! Sa nu va para pamantul drag sau bun! Sa va sune in urechi muzica cerului!
Stanca neclinita esti Tu, si-Ti multumesc!

Sunday, May 3, 2015

Isus e-aici

N-am mai scris demult. Mi-am umplut mintea pana la refuz cu ganduri, amaraciuni, vorbe de tot felul si-acum procedez cum stiu eu mai bine: ma vars aici.
Ma gandeam azi: viata de fluturi avem uneori, iesim din cocon, stralucim, zburam, atingem cerul, ca mai apoi sa se termine brusc in nesimtire, aceasta stare.  Si nu mai stim din ce aluat sa ne plamadim, cum sa dam randuiala la atata amar de dezordine. Ne simtim pieptul plin de plans-neplans, de ras-neras, si uite asa un amalgam de noi, in noi.
Si totusi El este statornic. Neschimbat. Ordonat. El stie ce imi trebuie, cand imi trebuie, si-mi da. Cu mana larga. Peste veacuri ramane Rabi si pentru mine. Un Domn al lectiilor.  Cu soapta blanda, tandra, ma invata. Si-atunci cand imi simt inima rece si amortita, si-atunci cand nu mai simt. Cand imi vine sa ma plang de pierderile mele desi stiu ca au fost oameni care nu mi-au trebuit, chiar si atunci cand valul schimbarilor ma ineaca, Rabi ma invata. Mi se usuca cerneala din penita pe suflet, raman repetenta si ezit s-o mai iau de la capat, dar El in statornicia-I, cu rabdare imi strange mana, imi povatuieste pasul si imi intareste inima.  Si azi si maine. Am indrazneala la El sa-I cer sa-mi alunge amaraciunile, sa-mi dea rabdare, sa-mi fie Glas poruncitor peste gandurile navalnice. Sa-mi traseze drum nou, sa-mi aprinda lumini pe potecile intunecate.  Sa ramana statornic chiar si-atunci cand eu alerg ca un copil rebel in toate directiile, cand imi doresc sa abandonez, sa plec, sa-mi vad de-un alt drum.  Chiar si atunci cand imi pierd rabdarea pentru neinteles. Atunci cand El imi aminteste ca in trupul meu e viata, e sanatate si nu se risipeste ca-n alte trupuri rapuse de boala sau durere.  Atunci cand El ramane Domn al fagaduintelor, al promisiunilor implinte, Domn peste o noua zi si Odihna peste noapte,  cand e Hrana zilnica imbelsugata, cand e Soare sau Ploaie, cand e Aer curat cu miros de liliac, cand imi aminteste ca nimic n-am si nimic nu-s. Ca El e tot si eu sunt aici pentru o vreme, o vreme de-o vocaliza pentru ca nadajduiesc ca Sus sa-nceapa adevarata cantare.
Ramaneti tari, ramaneti fermi, cand lupta ne impresoara pe toate partile, oteliti-va genunchii indoiti si inimile ostenite, Isus e-aici, prezent si disponibil, cu mana si inima deschisa. Isus e-aici, e la distanta de-o ruga.

Saturday, February 21, 2015

Le voi spune femeilor

 Le voi spune femeilor să fie puternice. Oricât de mari ar fi munții, cât de densă ceața, să fie puternice. Le voi spune femeilor să fie credincioase. Chiar dacă sunt porțiuni de drum pe care le parcurgem cu ochii închiși, cu urechile surde, să fie credincioase.
Le voi spune femeilor că Christos e cea mai mare certitudine a vieții și trebuie să trăiască cu ea adânc înrădăcinată în inimă.
Le voi spune femeilor să fie iubitoare. Să aleagă interiorul, să aleagă dragostea. Să nu iubească amabalaje. Sunt trecătoare.
Le voi spune femeilor că mintea trebuie să trăiască în armonie cu inima. Că oricât de nesupusă ar fi inimă, s-o învețe tonul rațiunii.
Le voi spune femeilor să aleagă aromele tari, să-și răsfețe diminețile cu ceai bun, cu cafea aburindă.
Le voi spune femeilor să fie curajoase. Schimbările apăr pe nepregătite, pe neîntrebate, să fiți în gardă tot timpul.
Le voi spune femeilor să nu trăiască cu așteptări. E incredibil de amar gustul dezamăgirii.
Le voi spune femeilor că sunt frumoase atunci când se împacă cu ele, când iartă, când învață din greșeli.
Le voi spune femeilor să aleagă să-și exprime feminitatea prin toculețe, haine frumoase și bucle. Le voi spune însă că nu e suficient doar așa. Interiorul e râu năvalnic care da pe-afară inopinat.
Le voi spune femeilor să fie stâlpi tari, să încurajeze. Să se străduiască să nu enerveze.
Le voi spune femeilor că pot vorbi în multe feluri. Pot vorbi însă cel mai bine prin fapte. Le voi spune că tăcerea nu poate fi acuzată. Este de aur tăcerea. Din acela cu multe karate.
Le voi spune femeilor să iubească, nu omul, nu ce se vede, ci ceea ce este și ceea ce ar putea fi.
Le voi spune femeilor să viseze realist, oricât de paradoxal ar suna asta.
Le voi spune femeilor că singura frumusețe care rămâne, e o minte înțeleaptă și-un caracter frumos.
Le voi spune femeilor să fie înțelepte.
Le voi spune femeilor, să nu se teamă să greșească. Să se teamă să-și repete greșelile. 
Le voi spune femeilor ca nu e nimic rău în a rade pana nu mai ai aer. 
Le voi spune femeilor că toate trec, se duc, se pierd. Doar Christos rămâne mereu. Să-L aleagă pe El să le învețe să iubească acum și-aici, să prețuiască acum și aici.
Le voi spune femeilor să fie harnice, Să-și pună mâinile la treabă, să nu-și abandoneze lucrul.
Le voi spune femeilor să nu fie iubitoare de bani, să nu cocheteze cu materialismul. Cele mai intense simțuri și-adânci mulțumiri, nu pot fi cumpărate.
Le voi spune femeilor să fie sincere. Cu ele și cu ceilalți. Să fie cinstite, să ofere mult, să spună lucrurilor pe nume. Le voi spune să fie hotărâte. Neclintite pentru dreptate.
Le voi spune femeilor că încăpățânarea nu este o podoabă frumoasă. Să învețe să fie flexibile.
Le voi spune femeilor că ne bat vânturi multe, ne transformă în frunze, ne atârnăm pe poduri, ne simțim învinse, sensibile, trecem prăpăstii, ne vindecăm inimi arse de nechibzuință, dar în Christos e mereu putere, balsam, mângâiere. Nu-i nimic mai constant ca El.
Le voi spune că atunci când nu mai pot, El poate.
Le voi spune femeilor, să-L onoreze pe Christos!
Le voi spune femeilor că sunt așa femei, că tonul le e așa frumos când cantă după portativul lui Christos!
Le voi spune femeilor să fie mulțumitoare, au tot atâtea motive câte stele sunt pe boltă.

Va spun femeilor suntem așa binecuvântate de Christos!   

Sunday, February 8, 2015

Rugă către Doamne


Doamne, Tu rămâi Același. Chiar și-atunci când eu mă schimb. Chiar și-atunci când cerul pare de plumb, când nu găsesc sau văd să număr stele. Când luna se întunecă și e umbrită de sudoare. Când astrul e trist și dureros. Când marea se-agită furioasă, și ochii-mi nu văd niciun far. Când plutesc pierdută, când mă scufund în deznădejde, Tu nu te schimbi. Când stau la masă cu tăgada, când obosesc în sufletul meu, când genunchii mi se lasă fără speranță, când sunt epuizată și parcă nu-mi pot controla mintea, Tu nu mă părăsești.  Când nu mai pot, când gândurile mele nu le aud pe ale Tale, când tăcerea este asurzitoare în urechile mele, Tu nu mă lași.  Când sunt în Templul Tău, când Te-ntâlesc și-Ți simt prezența, când vreau să rămân acolo sau să iau fragmente din Tine, Tu ești cu mine. Când zidurile se dărâmă, când nu Te-aud, când stau în loc, când plâng neputincioasă, Tu mă mângâi. În felul Tău tandru de dumnezeu. Când nu-mi arde inima după Tine, Tu ai răbdare cu mine, când îmi strigă epuizate, celule în mine, Tu esti perfuzia mea cu bucurie. Când cad, Tu mă ridici, și ești Eroul meu. Când tot ce nu sunt eu Doamne ești, când tot ce nu pot eu Doamne, Tu poți! 
Când plutesc în derivă, mi-ești Stâncă. Când Tu Doamne rămâi Același, îți mulțumesc! 



Thursday, January 29, 2015

Dacă îţi vei îndrepta inima

Se pierd sunete de chitară în noaptea grea, cerul aruncă cu stele-n noi. Pașii tăcuți, aproape atemporali umblă rătăciți spre casă, în sunet de baloane de guma, sparte, făcute cu nonșalanță. Pisici curioase, temătoare pe la colțuri și maini întinse spre Dumnezeu. Doar discuțiile din noaptea tarzie mai resuscitează inima bătrana și bolnavă de ganduri.  E tăcere pe stradă. Profundă.  Inderanjabilă. Gandurile s-au personificat și stau la povești în fiecare zi. Au devenit plictisitoare. I-ar spune și lui multe, dar ea știe doar să scrie. Și lui cititul îi provoacă alergii. Și-a ridicat un zid s-așteaptă.  Lasă lucrurile să se întample. 
Pași de pelegrin, dorințe neîmplinite, Dumnezeu tăcut. Departe. Bate tăios vantul de tagadă. E seara de ianuarie apăsătoare. E rece pe străzi și-năuntru. Nu mai visează la vară. E prea dreparte, prea întuneric.. 




"Dacă îţi vei îndrepta inima
şi îţi vei ridica mâinile spre El,
 dacă vei înlătura nedreptatea din mâna ta
şi nu vei lăsa ca în cortul tău să locuiască răutatea,
 atunci îţi vei putea ridica faţa fără să te ruşinezi,
vei fi tare şi nu te vei teme.
Îţi vei uita necazul
şi-ţi vei aminti de ea ca de apele care au trecut.
Viaţa ta va fi mai strălucitoare ca amiaza
şi întunericul ei va fi ca dimineaţa.
 Vei fi plin de încredere pentru că va fi nădejde,
vei fi păzit şi te vei odihni în siguranţă.
 Te vei culca şi nimeni nu te va mai înspăimânta;
mulţi vor căuta bunăvoinţa ta."

Wednesday, December 31, 2014

Ruga pentru an bun



Orologiul nemilos măsoară timpul, și-acum îi stinge ultimele secunde. Îi încredințez Lui, ceasul, timpul, anul! Stăm pe aceiași bancă veche, îmi știe vorba, plânsul, glasul.  Îmi vede mâinile întinse, îmi vindecă genunchii slabi, îmi întărește graiul stins.  

 Îi spun lui Christos totul. Toată neputința mea, toată vorba ușoară, tot gândul fluturatic, Îi aștern durerea.  
 Doamne, te rog, să se dezlege răutatea ce ne-a împresurat sufletele. Să se spele ironia păcătoasă. Să fie înfrântă judecata grea. Să fim oglinzi ai Chipului Tău sfânt,  să înțelegem și să trăim neprihănirea Ta, pentru a nu rămâne doar niște "pocăiți de duzină". Să trăim onorabil, să vedem minunile Tale, să ne inunde bunătatea Ta, să ne amuțească credincioșia Ta, să ne fie inimile în cântare și mintea în ascultare!  
 Să dansăm în mulțumire, cu ochii strălucind a recunostiinta, să fim blânzi și buni, să sorbim licoarea iertării, să trăim cu Tine în inimă, căci nu cunosc altă fericirea afară de asta. Nu cunosc niciun Dumnezeu așa credincios ca Tine, Niciunul așa bun.  
 Să trăim pentru Tine! Să ne ții sănătoși și vii! să ne bată inimile în iubire! Doamne, treci pe la noi și dă-ne un strop de parfum sfânt! Te așteptăm în inimile noastre! Tu ești lumina și bucuria mea. (și-a noastră)  Prin harul Tău exist, prin harul Tău se întâmplă!  
 Într-o zi, se vor stinge toți anii, vor trece toate zilele! Într-o zi va fi doar fericire.... 

Un an mai bun tuturor! 

Sursa imagine: aici
  


   

   

Monday, December 29, 2014

Cu Dumnezeu, pe ape!

 Se duce anul, pe aripi de vultur...în depărtări neîntoarse. Mă făleam cu un an în urmă că am avut ce scrie. Acum mâinile tac și sufletul așterne. Pe ape, sub ape, cu popasuri spre ceruri, așa i-a fost umblarea. Alt oraș, altă casă, alți oameni...și-un veșnic dor în inimă. Cu îndoieli și regrete, cu inimă arsă de glasul surd al rugăciunii, cu nopți în care stelele palide au refuzat să strălucească, cu ploi reci ce n-au udat tâmplele ostenite, cu bucurii neînțelese, trambuline până la nori și înapoi, cu dorințe implinte, cu ape curse din piatră seacă, cu glas de Dumnezeu răsunând ca un sunet de toacă, cu zâmbet de copii de ciocolată, cu oameni aproape, cu oameni departe, cu vorbe dulci și-amare, cu mamă frumoasă, cu tata bun, cu Deli iubitoare și balsamica, cu bunică aici, cu Dumnezeu împlinitor de vise nevisate, cu Dumnezeu mângâietor și elegant, ce-și poartă Mâna în mănușă și Vocea-I suavă topește sufletul pietros, cu Dumnezeu prezent, cu Ureche fină ce-aude glasul meu stins în drum spre ceruri, cu Dumnezeu ce-a netezit cu Pasu-I ferm cărarea mea, cu Dumnezeu ce-a udat blând pământul secetos, cu dragoste ce-a curs când am pierdut ce credeam că iubesc, cu Dumnezeu bogat ce umple ulciorul cu făină și-l îndestulează de nu seacă nicidecum, cu Dumnezeu distanță de-o respirație, ce-așteaptă vorbea mea în fiecare seară, cu Dumnezeu-Rabuni ce mă-nvăța cu șarm didact o lecție nouă: să las din mână lucrul să se întâmple, cu Dumnezeu-Mare Țesător ce împletește o poveste nouă, cu Dumnezeu-Artist ce-a pus în inimă, un cântec nou, pe-un portativ necunoscut, cu Dumnezeu-Stâncă ce-a frânt îndoiala-munte ce-mi creștea păcătoasă deseori,  cu Dumnezeu- Yehova Iire, cu versuri îndreptar pe drumul strâmb, cu genunchi plecați, cu lacrimi curse, de bucurii sau de dureri, cu munți escaladați, cu puteri reînnoite, cu har și credincioșie, cu lanțuri rupte, cu Dumnezeu!  
 Așa a fost: cu Dumnezeu!  
 În gândurile mele stau lângă El, cu capul plecat, El știe tot, prin harul Lui se întâmplă! Eu tac și El vorbește. E timpul Lui, uneori prompt, alteori întârziat, dar ceasu-I sfânt bate la timpul oportun, chiar și-atunci când mă sufocă așteptarea, când respirația-mi devine rugăciune, prin harul Lui, eu tac și cu El se întâmplă!  
 E un an de Dumnezeu ce m-a purtat, pe ape învolburate. M-am întâlnit și merg cu El. și vorba-I mi-e povață! 
 M-am întâlnit cu Dumnezeu și nu mai vreau să merg altfel!  
  
Să va lăsați purtați de El! În ceas târziu, când orologiul nemilos ne schimbă anul, să stați cuminți și-n umilire. E ceas de Dumnezeu! Umblați cu El, prin harul Lui se întâmplă, mai mult și mult mai bun, decât limitările noastre ar putea să cuprindă!