Mulțumesc pentru:

Ianuarie: o lună cu multă muncă și multe decizii. Mulțumesc că le-ai binecuvântat pe toate

Februarie: și mai multă muncă, pentru libertatea pe care o aveam și nu știam.

Martie: flori primite de departe, pentru pantofi cumpărați și nepurtati, pentru mutat în casă nouă și pentru înțelegerea că tot “normalul” poate deveni anormal într-o vreme atât de scurtă.

Aprilie:  mâini harnice, pentru Paște petrecut departe, în izolare. Pentru că așa ai găsit Tu cu cale. Pentru zori de primăvară. Pentru liniște.

Mai:  prima ieșire la munte, (Scărița Belioara -24km) cu febra musculară la mușchi de a căror existența nu știam, pentru primul răsărit savurat din balcon, pentru câmpul fermecat de maci, pentru orhidee abundent înflorite, pentru liliac oferit de prieteni.

Iunie: vizită acasă, cu soare, flori, Deli. Pentru drumeție la Piatra Craivii (21km) – pesaje care mi s-au așezat la inimă. Nicicând n-a fost cerul mai frumos –cu nori brodați în alb infinit.

Iulie: tot mai multe răsărituri de care n-am avut habar că sunt uneori misterioase, alteori somnoroase, (anul asta am văzut cele mai multe răsărituri) pentru flori plantate pe balcon, pentru că n-am avut idee câte forme pot căpăta norii.  Pentru cel mai frumos apus furișat pe după brazi. Pentru cea mai lungă destinație parcursă pe jos (43km) pentru că eu n-am fost niciodată puternică, ai fost Tu mereu. Pentru vizite la Sibiu de dor și drag,  pentru sute de km parcurși sub protecția și din bunăvoința Ta.

August: Padiș, un tărâm mistic de piatră, cer și verde, pentru soare cald și bun, pentru amintiri. Pentru plimbări scurte, cu poze, pentru că am realizat că singurul lucru care rămâne când toate celelalte sunt sau par interzise, e natura.   

Septembrie: cea mai “înaltă” plimbare, până la 2544m. Pentru că Tu ai împlinit până și-o dorința atât de banală.  Pentru cerul infinit de diamante - nu-mi amintesc să mai fi văzut vreodată un cer mai frumos pe timp de noapte.

Octombrie:  câmpul de ghicitori, soft purple – amintiri de pus în rama inimii.  Păsări în zbor.  Pentru zile înnorate, pentru tînjirea după libertate și senin. Pentru frunze uscate. Pentru oi venite în vizită. Pentru toamnă.

Noiembrie:  pentru că am rezistat fiecărei zile,  pentru cărți citite. Pentru atât de multă liniște. Pentru zile în care am fost eu și Dumnezeu. Pentru luna brodată-n argintiu, pentru timp – atât de mult timp.

Decembrie: pentru ploaie și soare, pentru plimbări lungi și scurte, pentru nas înghețat, pentru oameni, pentru prieteni, mamă, tată, soră, părinți, cumnat, nepoată, unchi și mătuși. Pentru toți și toate.

Retrospectiv privind:  Nu am știut că Marele Artist pictează cerul zilnic diferit, nu mi-am imaginat că toate planurile se pot opri într-o zi, că a fost har și binecuvântare că până acum s-au împlinit, că ziua de mâine nu-mi aparține în niciun fel, că mă pot bucura de nor, de păsări, de stele, de lună, de răsărit și apus și asta să-mi fie de-ajuns. Că sunt corijentă când vine vorba să-mi număr binecuvântările.

Mulțumesc că mi-ai oferit un an diferit,  cu perspective noi, cu Tine aproape, cu binecuvântări nespuse.

Mulțumesc, mulțumesc pentru tot!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Un an cu vis împlinit

Visul meu cel mai măreț a fost să am o casă. O casă a mea. După ani de chirii, uneori mă trezeam rugându-mă să dispară din mine dorința asta dacă tot nu se materializează.

Alteori ori, mă consolam cu gândul că în ceruri Dumnezeu ne pregătește o casă. Însă anul acesta a fost diferit. A început timid, nu întrezăream nimic ce-ar seamăna cu o casă, nimic ce-ar semăna cu ceea ce am acum, cu ce-am primit de la Domnul, în dar, o casă . Spațiul în care locuiam se transformase tulburător. Liniștea dispăruse complet așa că am început să mă gândesc tot mai mult cum să-mi procur un loc al meu.  Am căutat aproximativ o lună pe internet. Mi se lipise inima de-o zonă anume. Am mers și-am văzut un spațiu, însă nu am rezonat cu condițiile impuse. La plecare am vizitat un alt spațiu, în construcție. Se potrivea cu toate condițiile pe care mi le stabilisem eu în minte.  

Ne-am programat zilele următoare la notar. Și-apoi am așteptat să se finalizeze construcția. O așteptare de-o vară. Cu emoții și planuri și tot ce cuprinde un vis pe cale de împlinire. Și-apoi o mișcare “greșită”. În plină tranzacție bancară, mi-am schimbat jobul. 

Ofertă de job picată din ceruri, cu o diferența financiară semnificativă. Acceptat, semnat – imediat. Binecuvântare cum numai Dumnezeu poate da. 

Și apoi o vale adâncă: respingere de dosar– neîndeplinirea condițiilor de baza (minim 3 luni lucrate la locul de muncă prezent) Am văzut sub ochii mei destrămandu-se tot visul. Mi-am pus stop tuturor planurilor de décor și amenajare cu care cochetasem în ultimele luni. Mai concret, am murit și-am înviat. Mi-am amintit în frămantarea asta să sun pe un om din bancă, să mă sfătuiască. M-a informat că pot face derogare de termen, de la 3 la 2 luni, pe care le aveam deja. Am pornit cu speranță dosarul de derogare și cu o întârziere de 15 zile, am reluat tot procesul bancar. Ce ușurare! Din nou în calea visului de împlinit.

  Nu am mai fost așa curajoasă, dar am fost cu siguranță, mai puternică, și mai încrezătoare în Dumnezeu.  Pentru că vorba cantecului: “When Jesus say “Yes”,nobody can say “No ””

În 11 noiembrie deveneam proprietarul căsuței mele. Eram prea epuizată să mă bucur sau poate am învățat să nu mai fiu așa năvalnică când îmi doresc să se împlinească un lucru, ci pur și simplu să mă armonizez cu timpul perfect al Dătătorului.

 Am început amenajarea cu o echipă care nu mi-a inspirat încredere încă de la început (din nou, am făcut greșeli) așa că după o lună, am încheiat colaborarea cu ei. În aceași zi, am primit un plic cu bani (o sumă foarte mare, pentru care trebuie să te oprești din timp în timp, să respiri, s-o poți număra). Oh, Milostivule!

 În timpul asta am învățat că “lucrurile care par să ne dezavantajeze, se pot întoarce în favoarea noastră”.  Sub semnătura Minunatului de Dumnezeu se întâmplă cele mai mari miracole. Mă simt copleșită și plâng de strașnică bucurie.

 Am mai învățat că Dumnezeu poate să împlinească visele oricând, dar mai ales atunci când împlinirea lor pare imposibilă.

Pentru mine a fost un an greu și frumos, în egală măsură, și dacă până acum consideram anii buni sau bogați, pe acesta îl consider extraordinar.

Mulțumesc tuturor pentru sprijin, ascultare, sfat. Mulțumesc pentru dăruire în orice formă. Mulțumesc că sunteți, că ați fost și nădăjuiesc că veți mai fi, prezenți și aproape. Să nu duceți lipsă de niciun bine, vă doresc!

Puteam să scriu neînțeles, dar am ales să spun clar și răspicat cum Dumnezeu mi-a purtat de grijă de “parcă aș fi fost într-o cetate întărită”.

În cele mici și în cele mari a fost minunat și Dumnezeu al minunilor. Din preaplinul binecuvântării mele, au ieșit cuvinte prea puține, mă găsesc săracă în față unui Dumnezeu bogat.

 Vă îndemn să îndrăzniți să visați cu Dumnezeu, să visați în cel mai imposibil mod, pentru că Dumnezeu preferă imposibilul și incapacitatea noastră că ne demonstreze Măreția și Bogăția Lui.

La mulți ani de vise împlinite!

Tu ești bun

Îți mulțumesc că m-ai trezit în fiecare zori de zi.  Îți mulțumesc că n-am petrecut nicio zi în boala, deznădejde sau trădare.
Îți mulțumesc că fața Ta senină s-a revărsat cu o bunătate pentru care pot doar să-ți cânt.
Îți mulțumesc pentru vindecare.
Îți multumesc  pentru reușite. Pentru minuni.
Pentru felul elegant cu care te-ai implicat în viața mea.
Îți mulțumesc pentru pază și protecție. Îți multumesc pentru abundentă.
Îți mulțumesc că la finalul acestui an am mai mult decat mi-aș fi putut dori.
Îți mulțumesc pentru odihna minții, pentru bucuria inimii.
Îți mulțumesc și îți spun că Tu îmi esti suficient. Că dragostea Ta răzbate până la mine și mă copleșește.

Și în anul ce vine, "cu Dumnezeu vom face isprăvi mari"
Psalmul 60:12

Cântecul inimii: https://youtu.be/v7zZP2ziyEU

Cu recunoştinţă

De câteva zile îmi tot deschid laptop-ul hotărâtă să scriu şi îl închid înapoi. Încă  nu am cuvinte.  Mai devreme, mă uit uimită la ceas şi văd că timpul a facut ce-a ştiut mai bine: a zburat.  

Am toata recunoştinţa pentru Dumnezeu.  Datorită Lui am parcurs un an de bucurie şi de bogăţie.  Ah, straşnică bucurie.  Cuvintele mele sunt superficiale comparativ cu credincioşia Lui.  A fost fenomenală! Rugăciuni ascultate şi împlinite, din nou şi din nou, de parcă doar ele stăteau înaintea Tronului.  Oameni buni, loc de muncă bun… ah şi cor: cor extraordinar!  Iubesc cu toată inima lucrarea asta.  Am primit atâta bucurie şi inspiraţie prin ea.  N-am ştiut ce miraculoasă e muzica…Multumesc, Doamne că ne-ai lăsat cântarea. Spun şi acum  aşa cum am mai spus: Te rog să ne-o laşi până la ultima bătaie a inimii!

Pentru anul care vine îmi doresc să nu mai  văd în mine atât om. Atât eu.  îmi doresc ca Dumnezeu să mă umple de dragostea Lui şi să-mi educe purtarea asemeni trăirii Lui.  Prin toata credincioşia Lui mi-a demonstrat cât de imperfectă sunt, ce greşeli fac.  Dragostea Lui m-a dezarmat.  M-a modelat.  Regret celor ce le-am greşit.  

Îmi doresc să fim plini de energie şi de putere. De dragoste din aia dezinteresată.  Să fim harnici necondiţionat. Să fim neobosiţi în lucrarea Lui.  Mă bucur atât de mult că nu cunosc viitorul – n-aş fi îndrăznit să-l trec dacă îl aflam -  sunt linşitită ştiind ca e în Mâna Lui. 

Îmi doresc să facem linişte în inimile şi minţiile noastre, astfel încât să auzim paşii Lui venind înspre noi. Să ne lăsăm cuprinşi de bucuria că anii zboara  iar eternitatea ne bate-n uşi cu repeziciune! 

Să fim plini de Dumnezeu, prieteni!

Sunt fascinată de...

Sunt fascinată de Dumnezeu, de purtarea Lui de grijă. Mi-a umplut poteca vieţii cu minuni. Dintre cele mai alese.  Si numesc minuni, nu numai binele pe care mi l-a dat Dumnezeu, cât şi lucrurile care îmi par mie rele.   Examenele eşuate, omul pe care l-am iubit şi l-am pierdut, lucrurile pe care mi le-am dorit şi totuşi nu le-am primit sau nu încă.

Sunt fascinată de tot binele pe care Îl am datorită credincioşiei Lui. Mi-a umplut  inima cu bucurie. M-a surprins atât de minunat. Eu ca om sunt sărac în mulţumire.  Mi-a dat cei mai frumoşi oameni,  un trai bun, bogat.  M-a protejat cu aripa Lui în toate zilele mele, şi sunt efectiv resemnată că orice ar veni, credincioşia Lui rămâne neclinită. Trăiesc cu curaj, pentru că El îmi încinge inima cu pacea şi bucuria Lui. Vă îndemn să căutaţi braţul Lui Dumnezeu, El este neclintit - credincios!

Cu ce cuvinte, Doamne?

Cu ce cuvinte aş putea  să-Ţi mulţumesc, Doamne?  Cu ce cuvinte aş putea să-Ţi mulţumesc că eşti atât de credincios?! Cu ce cuvinte aş putea să-Ţi mulţumesc că pe dreapta Ta se odihneşte ceasul care bate timpul perfect?!

Ce cuvinte aş putea să-nalţ de mulţumire că mi-ai făcut din inimă casa păcii şi-a bucuriei? Cu ce cuvinte să-Ţi spun “mulţumesc” pentru adierea paşilor Tăi blânzi care coboară printre ai noştri şi-i întăreşte?! Cum Doamne, cum să-Ţi mulţumesc că sorb din cupa rugăciunilor împlinite? Cum să-Ţi mulţumesc,  Doamne, că eşti la căpătâiul meu la fiecare apus de soare şi rămâi neclitit până  la răsărit? Cum să-Ţi mulţumesc că ochii mei văd minunile Tale? Cum să-Ţi zic Doamne mai frumos că mi-eşti  Cel mai drag? Că eşti bucuria mea?!  Că Tu ţii stâlpii speranţei mele, că în Tine mi-am pus nădejdea?

Cum să-Ţi mulţumesc, Doamne,  pentru ceasul încercării care mi-a întărit braţul?!  Cum ai putea, Doamne să-Ţi extragi mulţumirea dintr-o mână de celule?! Ce mulţumire e mai potrivită, Doamne, pentru Tine? Cu ce cuvinte să-Ţi spun că nimeni nu mă învaţă cum mă înveţi Tu, că preţuiesc lecţiile Tale şi sunt îmbogăţită prin ele?! Cu ce cuvinte să-Ţi spun mulţumesc pentru tot belsugul?!  Cum Doamne să-Ţi spun “mulţumesc” că eşti la distanţă de-o rugăciune? Că eşti disponibil tot timpul?  

În ce jerfta s-ar gasi Doamne, mulţumirea? Ce-ar putea s-o înalţe până la poarta Cerului?

De n-ai fi Tu

De n-ai fi Tu de partea mea, m-aş prăpădi. De n-ai fi Tu, n-aş fi nici eu.   

Nu m-ar fi ţesut nimeni, în chip tainic,  transformându-ma în ceva minunat. 

Suntem minunaţi, pentru că Mâinile Tale ne-au plămădit.  Te rog să ne sapi în palmele Tale. Mi-e dor şi doare, de-o lume ce-o simt în mine, dar n-am imaginaţia s-o conturez în cuvinte.  Şi-atunci când mă simt incomod pe pământ, inţeleg că potrivirea e mai sus de nori. Sădeşte-mi în inimă cerul, Doamne.

Lasă-mă să redescopăr mirarea minunăţiei Tale.  Lasă inima mea să cânte în armonie cu vocea Ta.  Lasă-ne şi pe pământ porţiuni de cer, atunci când e furtună.  Lasă-ne stânci, să ne ţină picioarele, neclinit. Lasă-ne inimi să Te laude. Mi-a fost atât de greu să-ţi dau ce-am crezut că-mi aparţine.  Atât de greu să înţeleg că am stricat ordinea Cerului.  Mulţumesc pentru iubirea Ta,  care purfică răul din mine, care –mi frânge voinţa.  Mulţumesc pentru umirea resdecoperirii că invariabil, dragostea Ta mă însoţeşte neclintit până la capătul vieţii.

Sădeşte-mi în inimă cerul, Doamne!