epilog de vara

Scriu intr-un septembrie auriu despre o vara magica!
O vara de belsug !

A pasit El pe nisip purtandu-ma pe brate. Am fost la extreme ..am fost nespus de incercata dar si nespus de bucuroasa. Am ras , dar am si plans. Am trait ! Pretuiesc viata !
Am invatat sa iubesc inimi cunoscute si mai putini cunoscute. Am intalnit doar oameni minunati. [Umple Domnul inimile lor cu dragostea Lui si mintile lor cu intelepciunea Lui.]

Am inima colorata in nuante vii si fata decorata cu zambet de copil..toate iesite dintr-o inima cu cicatrice si pe alocuri cu rani, sangerande inca, pentru ca numai in urma furtunii am omagiat soarele.
Multumesc strainului care mi-a colorat serile de vara, de la distanta! multumesc Domnului pentru el !

Sunt binecuvantata, prea mult binecuvantata. Si Iti multumesc. Iti foarte multumesc!

va fi pururi stanca inimii mele !

"Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururi stânca inimii mele şi partea mea de moştenire." Psalmul 73:26

"Nu-i calea noastră veşnic însorită
Nu-i viaţa totdeauna un palat
(:Dar o trăim, că merită trăită
Când peste lumea asta mărginită
(:Există Dumnezeu:) cu-adevărat!"

El este minunat ! si o spun si o cred ! si strig si catre El . In incercarea cea mai grea Tu-mi dai puteri nespuse.
Cred ca Tu te atingi de inimile frante, de trupurile neputincioase, cred ca Tu vei fi sot si tata, cred ca Tu stergi lacrimile de pe obrajii singuri, si mai cred ca nu va fi zi sa nu-mi dai putere sa stau pe genunchi in prezenta Ta, fata nefiindu-mi demna sa Te priveasca.
Cred ca de jos cerul se vede mai bine si atunci cand Calauzele amare imi strang mainile dureros. Si in final cred ca zambetul celor ce sufar este mult mai frumos.



Hristoase, fa-mi inima mai buna !