asemeni ochilor

Sa fie oare de vina ora matinala la care m-am trezit ?! poate...cert e ca in mintea mea a poposit un gand..
L-am numit simplu: "legaturi de ochi" nu stiu cat de ciudat suna in urechile voastre si ce ecou are in mintiile voastre, insa eu tare doresc sa fiu asemeni ochilor in relatiile cu ceilalti.
Eu...n-am zambit niciodata cu un singur ochi, si nici n-am plans. Ochii tot ce fac, fac impreuna, cum simte unul , simte si celalalt. Ar fi cea mai mare rastignire a sinelui, daca am fi ca ei. Daca am invata de la ei cum sa-ti iubesti aproapele.
Nu pot sa nu remarc puterea lor de a rezista intemperiilor, nu pot sa nu remarc ca desi sensibili sunt totusi tari.
Sper sa nu para extrem de bizar daca iti doresc: "sa fii ca ochii! "

Ori

De cate ori mi-am luat ochii de la Tine, m-a durut.
De cate ori te-am pierdut din vedere, am cazut.
De cate ori mana mea s-a desprins din mana Ta, m-am prabusit.
De cate ori ochii mei nu i-au intalnit pe ai Tai, luminea mea s-a transformat in intuneric.
De care ori inima mea n-a iubit inima Ta, intai de toate, a fost zdrobita.

de 3 ori S

Cred ca nu exista niciun loc in care sa-mi exprim dorurile ca in asta...(sper sa ma suporte pe mai departe). Dorul de acum insa e mult mai special..mi-e dor de un triplu S ... Surpriza, Surprindere si Spontaneitate.

Mi-e tare dor de o surpriza..poate pentru ca in momentul de fata nu-mi amintesc sa mai fi avut vreuna in ultimii ani. Una dintr-aia care sa se lase cu strigate de bucurie si apoi cu obraji stropiti cu lacrimi de entuziasm. Mi-e dor de nou, de neasteptat..

E mai ferice sa dai decat sa primesti si martor mi-e Domnul ca imi framat mintea in fel si chip sa plamadesc surprize dragilor mei, asa incat sa fie autentice si sa aduca uimire si bucurie. Nu stiu cat reusesc, dar stiu ca imi place sportul asta. Si daca nu-mi va mai fi ingaduita nicio surpriza in lumea asta, voi continua sa pun in practica toate spontaneitatile care imi trec prin cap !

Sa fiti surprinsi! cu bucurie, aceiasi eu.

terger

Azi am spus in van.. "n'aduce anul , ce'aduce ceasul " si e drept, cred asta. E drept ca din calm si liniste..din cea mai dulce liniste, vine furtuna. Se aduna norii ca-ntr-un consiliu de pufosi , fiecare aducandu'si incarcatura "pretioasa"... nu stiu daca dau cu zarul care sa inceapa ,cert e ca la scurt timp dupa ce se aduna , revarsa asupra napastuitului tot ce si-au adus in pumni. Si nu varsa putin sau finut , ci in cantitati mari si insemnate...astfel incat apele lor ajung uneori pana la genunchi, alteori mai sus. Si-i vom primi cu bucurie, bucuria aia inundata de lacrimi dureroase. Nu se fac oare ochii mai frumosi in urma lacrimilor ? Nu se face oare inima mai buna ?

Ma intreb daca regret..regret ca n-am pus punct, cand s-a pus virgula.

In rest cred cu tarie, ca urmatorul nor Il poate ascunde pe El, asa ca te rog, fa-mi inima mai buna si curata cand sunt nori si cand e soare, atat de curata incat sa ma pot ridica deasupra lor si sa-Ti pot vedea Chipul si simti imbratisarea.