Dacă îţi vei îndrepta inima

Se pierd sunete de chitară în noaptea grea, cerul aruncă cu stele-n noi. Pașii tăcuți, aproape atemporali umblă rătăciți spre casă, în sunet de baloane de guma, sparte, făcute cu nonșalanță. Pisici curioase, temătoare pe la colțuri și maini întinse spre Dumnezeu. Doar discuțiile din noaptea tarzie mai resuscitează inima bătrana și bolnavă de ganduri.  E tăcere pe stradă. Profundă.  Inderanjabilă. Gandurile s-au personificat și stau la povești în fiecare zi. Au devenit plictisitoare. I-ar spune și lui multe, dar ea știe doar să scrie. Și lui cititul îi provoacă alergii. Și-a ridicat un zid s-așteaptă.  Lasă lucrurile să se întample. 
Pași de pelegrin, dorințe neîmplinite, Dumnezeu tăcut. Departe. Bate tăios vantul de tagadă. E seara de ianuarie apăsătoare. E rece pe străzi și-năuntru. Nu mai visează la vară. E prea dreparte, prea întuneric.. 

"Dacă îţi vei îndrepta inima

şi îţi vei ridica mâinile spre El,

 dacă vei înlătura nedreptatea din mâna ta

şi nu vei lăsa ca în cortul tău să locuiască răutatea,

 atunci îţi vei putea ridica faţa fără să te ruşinezi,

vei fi tare şi nu te vei teme.

Îţi vei uita necazul

şi-ţi vei aminti de ea ca de apele care au trecut.

Viaţa ta va fi mai strălucitoare ca amiaza

şi întunericul ei va fi ca dimineaţa.

 Vei fi plin de încredere pentru că va fi nădejde,

vei fi păzit şi te vei odihni în siguranţă.

 Te vei culca şi nimeni nu te va mai înspăimânta;

mulţi vor căuta bunăvoinţa ta."