Sunday, May 3, 2015

Isus e-aici

N-am mai scris demult. Mi-am umplut mintea pana la refuz cu ganduri, amaraciuni, vorbe de tot felul si-acum procedez cum stiu eu mai bine: ma vars aici.
Ma gandeam azi: viata de fluturi avem uneori, iesim din cocon, stralucim, zburam, atingem cerul, ca mai apoi sa se termine brusc in nesimtire, aceasta stare.  Si nu mai stim din ce aluat sa ne plamadim, cum sa dam randuiala la atata amar de dezordine. Ne simtim pieptul plin de plans-neplans, de ras-neras, si uite asa un amalgam de noi, in noi.
Si totusi El este statornic. Neschimbat. Ordonat. El stie ce imi trebuie, cand imi trebuie, si-mi da. Cu mana larga. Peste veacuri ramane Rabi si pentru mine. Un Domn al lectiilor.  Cu soapta blanda, tandra, ma invata. Si-atunci cand imi simt inima rece si amortita, si-atunci cand nu mai simt. Cand imi vine sa ma plang de pierderile mele desi stiu ca au fost oameni care nu mi-au trebuit, chiar si atunci cand valul schimbarilor ma ineaca, Rabi ma invata. Mi se usuca cerneala din penita pe suflet, raman repetenta si ezit s-o mai iau de la capat, dar El in statornicia-I, cu rabdare imi strange mana, imi povatuieste pasul si imi intareste inima.  Si azi si maine. Am indrazneala la El sa-I cer sa-mi alunge amaraciunile, sa-mi dea rabdare, sa-mi fie Glas poruncitor peste gandurile navalnice. Sa-mi traseze drum nou, sa-mi aprinda lumini pe potecile intunecate.  Sa ramana statornic chiar si-atunci cand eu alerg ca un copil rebel in toate directiile, cand imi doresc sa abandonez, sa plec, sa-mi vad de-un alt drum.  Chiar si atunci cand imi pierd rabdarea pentru neinteles. Atunci cand El imi aminteste ca in trupul meu e viata, e sanatate si nu se risipeste ca-n alte trupuri rapuse de boala sau durere.  Atunci cand El ramane Domn al fagaduintelor, al promisiunilor implinte, Domn peste o noua zi si Odihna peste noapte,  cand e Hrana zilnica imbelsugata, cand e Soare sau Ploaie, cand e Aer curat cu miros de liliac, cand imi aminteste ca nimic n-am si nimic nu-s. Ca El e tot si eu sunt aici pentru o vreme, o vreme de-o vocaliza pentru ca nadajduiesc ca Sus sa-nceapa adevarata cantare.
Ramaneti tari, ramaneti fermi, cand lupta ne impresoara pe toate partile, oteliti-va genunchii indoiti si inimile ostenite, Isus e-aici, prezent si disponibil, cu mana si inima deschisa. Isus e-aici, e la distanta de-o ruga.