Unu,

A trecut un an. Un an de cand mi-am strans bagajele, si-am plecat, aproape nechibzuit in timp ce ma rugam Cerului sa-mi rastoarne drumul sub pasi daca nu vor umbla pe calea Lui.  A fost cumplit...de multe ori. Dureros. A batut singuratatea in geam, deznadejdea, pierderea. Iar alteori, din stranca au curs minuni. La atingerea rugaciunii s-au deschis, si a izvorat belsug ceresc. Nemeritat. Oh, Dumnezeu e asa credincios.  El cunoaste atent inima mea, fiinta mea. Intervine prompt. Dumnezeu este ascultator.  Implineste dorintele mele, dorinte pe care de multe ori n-am indraznit sa le conturez in cuvinte.  Dumnezeu este elegant. Atat de trandre Ii sunt interventiile. Atat de sanatoase Ii sunt lectiile. Dumnezeu e paza, protectie, scut. A oprit raul, a adus izbavire.  Dumnezeu e rabdare, chiar si atunci cand a mea s-a epuizat. Cand mi se taia respiratia de teama, cand simteam ca ma trezesc sa lupt, a purtat El razboaiele. Cand am pierdut, a adus El, ceva mai bun, ceva mai mult.  Oh, Dumnezeule ce bune sunt darurile Tale.  Marunte sunt cuvintele mele pentru marile Tale minuni. Nemeritoasa sunt in fata lor.
Sa fiti curajosi! Sa indrazniti sa umblati cu Dumnezeu pe drumuri noi!  Sa traiti atent, sa traiti frumos! Sa nu va para pamantul drag sau bun! Sa va sune in urechi muzica cerului!
Stanca neclinita esti Tu, si-Ti multumesc!