Îți scriu să Îți mulțumesc

Doamne, se termină anul. A fost un an dur. Tezaur de lacrimi.
Suntem mai puțini, că aşa ai hotărât Tu. S-o iei Acasă pe bunica. Să laşi în noi un dor adânc.
 Am facut multe rugăciuni nepotrivite. Să mă ierți, te rog. Am făcut multe greşeli. Iartă-mă şi pentru ele. Îți scriu cu lacrimi Doamne, să-Ţi mulțumesc că mi-ai strâns mâna într-a Ta.
Să-Ți mulțumesc că mi-ai păzit piciorul, că mi-ai păzit sufletul.
Să-Ți mulțumesc pentu prietenie. Să-Ți mulțumesc că m-ai dăltuit şi m-ai învățat să-Ți accept voia, să Ți-o cer cu sinceritate.
Să-Ți mulțumesc pentru putere. Pentru zâmbet în dureri. Pentru oamenii care m-au vegheat, care m-au încurajat. Pentru genunchii plecați, mulțumesc.
Să-Ți mulțumesc ca m-ai inclus în evenimente frumoase (Cris, Deni, Persida) Te rog să-mi dai de lucru şi la anul.
Îți scriu Doamne să-Ți mulțumesc pentru Ramo.  Te rog să o ții în Mâna Ta.
Îți mulțumesc pentru Miha, pentru dăruirea ei. Îți mulțumesc pentru dragii mei. Îi iubesc pe toți. Îți mulțumesc că n-ai îngăduit boala. Îți mulțumesc pentru lumina fiecărei dimineții, pentru toate stelele nopțiilor.
Îți mulțumesc pentru cor. Îți mulțumesc că prin el mi-ai pus un cântec nou în inima.
Îți mulțumesc pentru insomniile din vară. Le-am umplut cu rugăciuni.
Îți mulțumesc pentru toate frământările. Pe toate le-am adus la Tine. Tu ştii de cate ori m-au lăsat fără aer.
Iartă-mă pentru atunci când am vociferat, când am ridicat tonul, când mi-am simțit durerea prea mare, când nu m-am potrivit în viața asta, pentru când n-am înțeles.
Îți mulțumesc că Tu le ştii pe toate. Îți mulțumesc că Tu le faci pe toate. Îți mulțumesc pentru tot.

Despre bucuria de a-Ţi cânta

Pe vremuri erau doar rugăciuni.  Rugăciuni pentru ce vedeam. Ce auzeam. Rugăciuni în care îngerii trebuiau să coboare din cer să cânte cu voi.  Niciodată n-am visat.  Nici n-am îndrăznit să-mi doresc.  Apoi totul s-a schimbat. Dumnezeu a adus vremuri şi conjuncturi potrivite. Dumnezeu a împlinit ce n-am îndrăznit să visez.  La început a fost bucurie pură.  Şi-acum este mai mult de-atât.  Acum e bucurie şi muncă.  Muncă pe care n-o anticipasem.  Acum sunt ispite.  Uneori prea mari. Nu pot drumurile să fie netede. N-ar duce nicăieri. 

Notele nu sunt doar semne simple, ci prind viaţă când le cantam din suflet.  Întreg portativul se revarsă, devine un canal de la inimă, la inimă. Un canal prin care curge dragoste, în cea mai pură formă.

 E aşa multă bucurie când îţi cântăm,  Doamne.  Când suntem folosiţi de Tine. Când Mâna Ta ne dirijează. Sunt nepreţuite lacrimile din ochii celor ce ne ascultă.  Zâmbetele. Bucuriile. Când văd că se desprind de scaune, când îşi înalţa mâinile.  Când Tu primeşti lauda. Închinarea.

Sunt onorată Dumnezeu să-Ţi cânt.  Am primt un rol măreţ.  Îţi mulţumesc.  Îţi mulţumesc că ne-ai dat cântarea. Să ne bucure, să ne mângâie, să ne vindece.  Îţi mulţumesc pentru cântarea din inimă. îţi mulţumesc  că nu i se termină partitura niciodată. 

 Până la ultima bătaie a inimii, până la ultimul glas, Tu vei fi lauda mea! 

Trosnește îndoiala

Cortina se lasă grea, atinge zgomotos podeaua și răspândește praf în jur. Într-un fel mult diferit de soare care se retrage elegant în fața lunii. Cade după spectacole frumoase, după anotimpuri bune, în care inima a jubilat puerilă. După timpuri în care parcă simți că ai atins cu vârful degetelor rugăciuni împlinite. Realitatea răsună surd și dureros. Și atunci te trezești că-ți curge rugăciunea ca lava fierbinte, prin vene. Te auzi chemându-L cum nu L-ai mai chemat.. Auzi ultimele sunete dintr-un gâtlej gâtuit de-atâta strigare. Te uiți la păhărele pline, te întrebi de ce există oameni-picături...îți formulezi rugăciunile mai clar, mai tare, și simți cum rugăciunea-ți nu străbate cerul de aramă. Te uiți cu ochii goi, spre ultima sclipire de răbdare. Spre turnuri dărâmate. Construite. Dărâmate. Construite.
 Dureri surde bat în pieptul bătrân, în camera în care ai zăvorât tot ce simți. Strigi cu glas stins, pierdut "Isuse Fiul lui David, ai milă de mine" pe ulițele prăfuite ale necredinței bate vânt rece de tăgadă. Trosnește îndoiala. "Doamne, sunt necredincioasă!" strig. "Nu te uita la mine, la crezul meu, fă după bunătatea Ta, fă minuni, Doamne!" 

Sabat nou. Unic

Aș fi vrut să simt vântul din seara aceea. Aș fi vrut să văd crengile de măslin aplecându-se sub povara sumbrei nopti. Aș fi vrut să fiu acolo...să aud ruga fierbinte...să șterg lacrima transformată în sânge. Aș fi vrut să pot..dar atunci nu simțeam ce simt acum. Aș fi vrut să stau plecată în genunchi așteptând răscumpararea. Dar iată-mă fugită când a apărut Iuda. Iată-mă surâzând în fața sentinței de judecată. Iată-mă strigând : "Baraba" și iată și degetul meu arată: "răstignește-L". Privește-mă cum urmez gloata spre Dealul Sfânt. Privește-mă cum rostesc batjocuri și cum mă îmbat de furia popoarelor. Rânjetul ce-mi umple fața la vederea peisajului dezolant. Acest Om al durerii, acel Străin din Grădina cu Măslini, a cărui transpirație erau picături mari de sânge, crucificat între pământ și cer, alături de doi tâlhari, pietre despicate, cutremur de pământ, catapeteasma Templului ruptă în două prin mijloc, întuneric. Singur între pământ și cer. Probabil obrazul încă mai simțea sărutul trădării. Urechea încă mai auzea cuvintele lepădării, dar inima rămânea dragoste. Nasul simțea mirosul amețitor de oțet ...iar buzele rostesc :"Tată, iartă-i căci nu știu ce fac."  Iată-mă dansând în sângele sfânt. Iată-mă călcând în picioare jertfa sfântă prin păcatul meu.
Aud un strigăt: "Eli Eli, Lama Sabactani... Omul durerii a atins apogeul chinului, Tatal și-a părăsit Fiul.  Acum simte greul păcatului meu, dar obrazul nu-mi simte rușine, teamă sau fior. Continuă să râdă la cele petrecute. Nu m-a zdruncinat nimic, până în clipa când ochii mei i-au întâlnit pe ai Lui. L-am privit pentru o secundă și n-am mai putut să privesc mai departe. Lacrimile ce-mi șiroiau obrajii n-au fost suficiente să-mi spele ce-am văzut în mine. Genunchii neputincioși s-au plecat în tărână și ruga mea mută s-a transformat în strigăt de eliberare, în strigăt fierbinte și implorator. Am simțit pas cu pas cum fiecare celulă înalță jertfa mai pre sus de orice. Am simțit-o ca pe-o nevoie vitală. Am privit clar și deslușit zâmbetul Său și am trăit un Sabat nou. Unic. Am privit îndelung promisiunea unei Învieri și a unei Înălțări, promisiunea unui Scut-Mijlocitor până în Ziua Fericită. Văd și acum și veșnic voi vedea privirea răscumpărării. Simt ca acum căldura sângelui ce spală. Aud ecoul vorbeleor de iertare. Și inima mea știe că niciodată nu va exista o nevoie mai avidă după El. O nevoie repetată dupa privirea Celui disprețuit și părăsit de oameni și o adâncă mulțumire că a băut paharul și m-a iertat. N-am meritat, dar m-a iertat.

 Aprilie 2010

Dumnezeu protector

Mulțumesc, Dumnezeu protector! 

"El te va scăpa de laţul păsărarului şi de ciuma cea pustiitoare. El te va acoperi cu penele Sale,

iar tu te vei adăposti sub aripile Lui; credincioşia Lui îţi va fi scut şi pavăză.Nu te vei teme de groaza din timpul nopţii,

nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă prin întuneric, nici de molima care pustieşte la miezul zilei.O mie să cadă alături de tine şi zece mii la dreapta ta,

dar de tine nu se va apropia."

Mulțumesc pentru putere în săptămâniile de încercare. Pentru putere înmulțită în zilele grele. Pentru putere înnoită când mă confrunt cu epuizarea. 
Mulțumesc pentru bucuriile cele mai mari. Pentru reușite. Pentru rugăciuni ascultate - conturate în cele mai frumoase binecuvântări. Mulțumesc pentru miile ce-au căzut alături de noi dar nu ne-au lovit. Mulțumesc pentru ecoul Cuvântului Tău în clipele de groază. Pentru liniștea din inimă.  Pentru că uzi răbdarea din sufletul meu, și-o faci să crească.  Mulțumesc Dumnezeu pentru cei mai de preț prieteni. Să-i binecuvântezi, te rog, în fiecare zi. Mulțumesc că mi i-ai dat pe cei mai buni.  Nu-i merit, Doamne... Pentru mulțumirea din inimă, mulțumesc. Mulțumesc că îmi legi inima de cer cu cele mai strașnice vise! În inima mea, ești Cel mai măreț! 

foto: Sorin Onisor 

Dumnezeu prețios

Dumnezeu prețios, mulțumesc.
Mulțumesc pentru drumul pe care l-ai întins înaintea pașilor mei. Mulțumesc pentru sprijin. Mulțumesc că Tu știi cel mai bine. Știi ce faci. Că ai intervenit și m-ai binecuvântat. Mulțumesc că după atâta timp în care inima mi-a ars într-un pământ străin, cu decor nepotrivit, Tu ai binecuvântat și-ai adus schimbarea. Mulțumesc pentru paza bună, pentru răcoarea pe care ai adus-o când m-au ars ispitele. Mulțumesc că m-ai purtat. N-am niciun merit. Nu Te-am reprezentat frumos sau corect. Chiar Te-am dezamăgit, dar Tu, nu. Tu niciodată.
Te rog să mergi cu mine, să nu mă lași. Asta e rugăciunea mea. Nu mai plâng când îmi supurează rănile, când nu obțin lucrurile sau oamenii pe care mi-i doresc, vreau să rămâi cu mine. Asta e tot ce-Ți cer. Eu cred în Tine. Te rog pe unde ne umblă pașii să se reverse binecuvântarea Ta, să ne fie mintea înzestrată, inima credincioasă și mâinile harnice. Te rog să mergi cu noi, să purtăm biruințe mari. Să umplem forma pe care ai conturat-o pentru noi. Te rog, să fii cu noi! Și noi cu Tine!