Cu recunoştinţă

De câteva zile îmi tot deschid laptop-ul hotărâtă să scriu şi îl închid înapoi. Încă  nu am cuvinte.  Mai devreme, mă uit uimită la ceas şi văd că timpul a facut ce-a ştiut mai bine: a zburat.  

Am toata recunoştinţa pentru Dumnezeu.  Datorită Lui am parcurs un an de bucurie şi de bogăţie.  Ah, straşnică bucurie.  Cuvintele mele sunt superficiale comparativ cu credincioşia Lui.  A fost fenomenală! Rugăciuni ascultate şi împlinite, din nou şi din nou, de parcă doar ele stăteau înaintea Tronului.  Oameni buni, loc de muncă bun… ah şi cor: cor extraordinar!  Iubesc cu toată inima lucrarea asta.  Am primit atâta bucurie şi inspiraţie prin ea.  N-am ştiut ce miraculoasă e muzica…Multumesc, Doamne că ne-ai lăsat cântarea. Spun şi acum  aşa cum am mai spus: Te rog să ne-o laşi până la ultima bătaie a inimii!

Pentru anul care vine îmi doresc să nu mai  văd în mine atât om. Atât eu.  îmi doresc ca Dumnezeu să mă umple de dragostea Lui şi să-mi educe purtarea asemeni trăirii Lui.  Prin toata credincioşia Lui mi-a demonstrat cât de imperfectă sunt, ce greşeli fac.  Dragostea Lui m-a dezarmat.  M-a modelat.  Regret celor ce le-am greşit.  

Îmi doresc să fim plini de energie şi de putere. De dragoste din aia dezinteresată.  Să fim harnici necondiţionat. Să fim neobosiţi în lucrarea Lui.  Mă bucur atât de mult că nu cunosc viitorul – n-aş fi îndrăznit să-l trec dacă îl aflam -  sunt linşitită ştiind ca e în Mâna Lui. 

Îmi doresc să facem linişte în inimile şi minţiile noastre, astfel încât să auzim paşii Lui venind înspre noi. Să ne lăsăm cuprinşi de bucuria că anii zboara  iar eternitatea ne bate-n uşi cu repeziciune! 

Să fim plini de Dumnezeu, prieteni!

Sunt fascinată de...

Sunt fascinată de Dumnezeu, de purtarea Lui de grijă. Mi-a umplut poteca vieţii cu minuni. Dintre cele mai alese.  Si numesc minuni, nu numai binele pe care mi l-a dat Dumnezeu, cât şi lucrurile care îmi par mie rele.   Examenele eşuate, omul pe care l-am iubit şi l-am pierdut, lucrurile pe care mi le-am dorit şi totuşi nu le-am primit sau nu încă.

Sunt fascinată de tot binele pe care Îl am datorită credincioşiei Lui. Mi-a umplut  inima cu bucurie. M-a surprins atât de minunat. Eu ca om sunt sărac în mulţumire.  Mi-a dat cei mai frumoşi oameni,  un trai bun, bogat.  M-a protejat cu aripa Lui în toate zilele mele, şi sunt efectiv resemnată că orice ar veni, credincioşia Lui rămâne neclinită. Trăiesc cu curaj, pentru că El îmi încinge inima cu pacea şi bucuria Lui. Vă îndemn să căutaţi braţul Lui Dumnezeu, El este neclintit - credincios!

Cu ce cuvinte, Doamne?

Cu ce cuvinte aş putea  să-Ţi mulţumesc, Doamne?  Cu ce cuvinte aş putea să-Ţi mulţumesc că eşti atât de credincios?! Cu ce cuvinte aş putea să-Ţi mulţumesc că pe dreapta Ta se odihneşte ceasul care bate timpul perfect?!

Ce cuvinte aş putea să-nalţ de mulţumire că mi-ai făcut din inimă casa păcii şi-a bucuriei? Cu ce cuvinte să-Ţi spun “mulţumesc” pentru adierea paşilor Tăi blânzi care coboară printre ai noştri şi-i întăreşte?! Cum Doamne, cum să-Ţi mulţumesc că sorb din cupa rugăciunilor împlinite? Cum să-Ţi mulţumesc,  Doamne, că eşti la căpătâiul meu la fiecare apus de soare şi rămâi neclitit până  la răsărit? Cum să-Ţi mulţumesc că ochii mei văd minunile Tale? Cum să-Ţi zic Doamne mai frumos că mi-eşti  Cel mai drag? Că eşti bucuria mea?!  Că Tu ţii stâlpii speranţei mele, că în Tine mi-am pus nădejdea?

Cum să-Ţi mulţumesc, Doamne,  pentru ceasul încercării care mi-a întărit braţul?!  Cum ai putea, Doamne să-Ţi extragi mulţumirea dintr-o mână de celule?! Ce mulţumire e mai potrivită, Doamne, pentru Tine? Cu ce cuvinte să-Ţi spun că nimeni nu mă învaţă cum mă înveţi Tu, că preţuiesc lecţiile Tale şi sunt îmbogăţită prin ele?! Cu ce cuvinte să-Ţi spun mulţumesc pentru tot belsugul?!  Cum Doamne să-Ţi spun “mulţumesc” că eşti la distanţă de-o rugăciune? Că eşti disponibil tot timpul?  

În ce jerfta s-ar gasi Doamne, mulţumirea? Ce-ar putea s-o înalţe până la poarta Cerului?

De n-ai fi Tu

De n-ai fi Tu de partea mea, m-aş prăpădi. De n-ai fi Tu, n-aş fi nici eu.   

Nu m-ar fi ţesut nimeni, în chip tainic,  transformându-ma în ceva minunat. 

Suntem minunaţi, pentru că Mâinile Tale ne-au plămădit.  Te rog să ne sapi în palmele Tale. Mi-e dor şi doare, de-o lume ce-o simt în mine, dar n-am imaginaţia s-o conturez în cuvinte.  Şi-atunci când mă simt incomod pe pământ, inţeleg că potrivirea e mai sus de nori. Sădeşte-mi în inimă cerul, Doamne.

Lasă-mă să redescopăr mirarea minunăţiei Tale.  Lasă inima mea să cânte în armonie cu vocea Ta.  Lasă-ne şi pe pământ porţiuni de cer, atunci când e furtună.  Lasă-ne stânci, să ne ţină picioarele, neclinit. Lasă-ne inimi să Te laude. Mi-a fost atât de greu să-ţi dau ce-am crezut că-mi aparţine.  Atât de greu să înţeleg că am stricat ordinea Cerului.  Mulţumesc pentru iubirea Ta,  care purfică răul din mine, care –mi frânge voinţa.  Mulţumesc pentru umirea resdecoperirii că invariabil, dragostea Ta mă însoţeşte neclintit până la capătul vieţii.

Sădeşte-mi în inimă cerul, Doamne!