De câteva
zile îmi tot deschid laptop-ul hotărâtă să scriu şi îl închid înapoi. Încă nu am cuvinte. Mai devreme, mă uit uimită la ceas şi văd că
timpul a facut ce-a ştiut mai bine: a zburat.
Am toata recunoştinţa pentru Dumnezeu. Datorită Lui am parcurs un an de bucurie şi
de bogăţie. Ah, straşnică bucurie. Cuvintele mele sunt superficiale comparativ cu
credincioşia Lui. A fost fenomenală!
Rugăciuni ascultate şi împlinite, din nou şi din nou, de parcă doar ele stăteau
înaintea Tronului. Oameni buni, loc de
muncă bun… ah şi cor: cor extraordinar!
Iubesc cu toată inima lucrarea asta.
Am primit atâta bucurie şi inspiraţie prin ea. N-am ştiut ce miraculoasă e muzica…Multumesc,
Doamne că ne-ai lăsat cântarea. Spun şi acum
aşa cum am mai spus: Te rog să ne-o laşi până la ultima bătaie a inimii!
Pentru anul care vine îmi doresc să nu mai văd în mine atât om. Atât eu. îmi doresc ca Dumnezeu să mă umple de
dragostea Lui şi să-mi educe purtarea asemeni trăirii Lui. Prin toata credincioşia Lui mi-a demonstrat
cât de imperfectă sunt, ce greşeli fac. Dragostea
Lui m-a dezarmat. M-a modelat. Regret celor ce le-am greşit.
Îmi doresc să fim plini de energie şi de putere. De dragoste
din aia dezinteresată. Să fim harnici
necondiţionat. Să fim neobosiţi în lucrarea Lui. Mă bucur atât de mult că nu cunosc viitorul –
n-aş fi îndrăznit să-l trec dacă îl aflam -
sunt linşitită ştiind ca e în Mâna Lui.
Îmi doresc să facem linişte în inimile şi minţiile noastre,
astfel încât să auzim paşii Lui venind înspre noi. Să ne lăsăm cuprinşi de
bucuria că anii zboara iar eternitatea
ne bate-n uşi cu repeziciune!
Să fim plini de Dumnezeu, prieteni!
