
Cu negrul inimii mele... framtantari adunate , puse la un loc, oferite , primite sau dobandite. cu trecerea vremii se adauga nuante de alb..clar , transparent , pur , nepervertit. si asa iau fiinta anotimpurile gri. se numesc oscilante si sunt nedorinte. mai ales ca sunt caracterizate de incertitudine. din minunea asta din care nu intelegi nimic apare din senin prima nunata de rosu ! mirifica , pasionala, puternica : se defineste prin perseverenta, curaj. si fascinatul nu se opreste aici : asemeni unui copil numar pe degete: negru , alb, gri si rosu ..cand umirea mea n-are capat : Galben: sa fie caldura , soare , sa fie calm , sa fie. si pierduta in minunea asta ce'o traiesc apare si un albastru ..e tot ce'mi lipseste la prima vedere : apa, uitare de sine , contopire , preludiu, aventura si nu mai am cuvinte sa spun cum as descrie ... sau ba da , e cer ! si totusi lipseste ceva din puzzle-ul asta: lipseste verde: cel ce -mi da speranta , tarie , ma duce cu dragoste in trecut si imi arata ca din negru a renascut , ma intoarce in prezent si imi arata bogatia zilei , ca mai apoi sa ma indemne pentru viitor un lucru : viata.
asa numesc eu azi verde: viata..
si privind in urma pot spune asa : minunabil ! explozia de culoare a vietii mele!