A mai trecut un an, s-a dus… Si-n veci n-o sa mai vie...


S-a dus... si mi-a lasat , multumesc Domnului o tolba plina de invataturi. Scriu cu tristete, nu pentru ca se termina, ci pentru ca bilantul nu este favorabil. Am muncit mult, prea mult pentru mine, asta e durerea mea...din 12 luni, 9 au fost muncite sarguincios, insa nu gustul satisfactiei pentru "munca de sine" e dulce, ci doar investitia in altii.
Am invatat ca muncind pentru mine voi avea un gust amar si un suflet gol. Am invatat ca nicio mandrie nu ramane nepedepsita si orice inaltare isi are caderea ei.

M-am bucurat insa anul asta de bogatia de oameni care mi-au poposit in inima. Oameni dragi, atat de dragi ca au patruns in cele mai adanci unghere ale sufletului si pe care m-as incapatana sa-i pastrez pentru veci acolo.

Am invatat ca eu sunt singura care pot intretine sau sfarama relatii, depinde cum alegi.
Am invatat ca exista locuri de exil ale sufletului, vorbe care topesc sau taie, depinde cum alegi sa le folosesti. Am invatat sa sper, sa cred, sa raman optimista si atunci cand nu sunt. Am simtit ca Dumnezeu s-a purtat si se poarta cu cea mai mare bunatate, fata de mine, chiar si atunci cand am meritat cel mai putin.

Si acum perspective... doresc dragoste deplina in inima, dragoste sfanta si curata, tanjesc sa-L iubesc pe El si apoi pe dragii mei, mai mult si mai mult. Doresc intelepciune.....doresc sa'nvat sa-mi asez supararile si bucuriile, exaltarile si caderile, sa fiu constienta ca toate trec, doar Tu ramai.

daca ar fi cuvinte, Ti-as multumi... pentru ca de cand sunt cu Tine, traiesc in belsug, in cel mai mare belsug al vietii mele !

O, Dumnezeule Ceresc
Rugamu-Te fierbinte
Sa fii cu noi in orice zi
Si-n anul care va veni
Sa ne ajuti Parïnte...

Pentru tot ce nu sunt, pentru tot ce n-am fost, pentru tot ce am zis, pentru tot ce n-am zis...si nu trebuia.... sa ma Ierti !

Doamne, am o dorinta

Doamne, doresc atat de mult sa nu vad lacrimi in ochi de copil...
Doamne, te rog atat de mult sa nu mai lasi pe pamant copii bolnavi , copii cu picioruse mai scurte, cu inimi plapande, copii cu sistem osos slab dezvoltat, copii cu piele diferita, copii cu plamani obositi sau rinichi subrezi, copii cu malformatii sau diverse sindroame.
Doamne, te rog atat de mult sa nu mai sufere copiii nostri. Sa nu mai fie nicio inima intristata si jefuita de bucurie.
Doamne, te rog, nu-i pedepsi pe ei pentru greselile noastre.
Fie Doamne ca fiecare copil sa simta mangaierea unei mame si incurajarea unui tata.
Doamne te rog, te rog mult, atinge-Te de copii neputinciosi... te rog Doamne, nu mai lua la Tine razele inainte de apusul soarelui. Te rog sa nu mai gazduiesti niciun parinte pe holuri de spital .
Meritam mustrarea Ta.... da' Te rog, in marea Ta indurare, Doamne asculta glasul meu.. tamaduieste pruncii Tai.

Pentru ca ieslea mea a fost rece si goala

Doamne Isuse, realizez acum de ce nu te-ai putut naste in alt mod...

Inteleg Isuse, ca in casa mea n-ai avut loc pentru ca a fost prea plina de mine..
Inteleg Isuse, ca asternuturile imi inveleau pruncii asa ca n-a mai ramas si pentru Tine..
Inteleg Isuse , de ce a fost rece si gol locul unde Te'ai nascut..pentru ca asa era si inima mea...
Inteleg Isuse , de ce Te-ai nascut in intuneric, pentru ca si eu tot in intuneric ma aflam...
Inteleg Isuse, de ce asa putini au venit sa Te viziteze, pentru ca eram prea ocupati cu vizitele intre noi...
Inteleg Isuse, de ce n-am stiut nimic de nasterea Ta, pentru ca eram prea concentrati sa auzim altele.
Si astazi suntem tot asa suntem Isuse... inimile ne sunt iesle reci si goale, asternuturi facem din pacate gramadite, luminile ne sunt stinse, iar urechile surde. Iarta-ne ca in iesle ne nastem tot noi in fiecare zi...iarta-ne Isuse si vino, aprinde lumina si pregateste locul pentru o nastere noua.


Bine ai venit !

"dulcica bunicii "

Care brate ne-au mai leganat ca ale ei ? Cate buze ne-au mai pupat ca ale ei ? Cate mangaieri au fost mai profunde ca ale ei ? si cate vorbe dulci ne-au umplut inima ca ale ei ?
Cine ne-a crescut mai frumos ca ea ?

Si acum in suferinta si in durere, de s-ar putea am lua-o toata sa-ti fie drumul mai usor. Ti-am trimite putere indoita si am sterge orice umbra de tristete. Dar nu putem, nu putem cand El poate. si te lasam adanc ancorata in bratul Lui.

Sa fii puternica ! si tu esti dulce in sufletul meu ! aaa..si nu stiu trai fara tine !

>:D<

Eu, rebelă

Mă gândesc de foarte mult timp, să scriu, însă în amalgamul ăsta de simțuri n-am reușit să concretizez nimic în rânduri. Așa că am trăit într-o învalmășală așteptând fericita zi în care totul să prindă contur astfel încât să poată fi așternut în slove. Am vrut să păstrez ferecate toate aceste gânduri ale inimii însă conștiința nu m-a lăsat să trăiesc cu ele.

S-a facut lumină și s-a formulat totul într-o frază :“Mi-e dor de El, de pacea, de bucuria Lui…” Ni s-au desprins mâinile pentru o vreme și am rătăcit ca un copil rebel și mă doare, nu mă doare nou sau vechi , mă doare ca nu iubesc destul nici ieri, nici azi , nici maine. Nu iubesc cum se iubește. Fiara din mine a fost trezită și rând pe rând i-au fost împlinite toate poftele. Acum când diagnosticul a fost pus, mi-e dor de tot ce e El. Mi-e dor de susurul blând, mi-e dor de mângâiere, mi-e dor de felul unic în care știe El să-mi steargă lacrimile.

Și-acum când am rămas cu singurul tezaur simt asupra mea, umbra calda a Chipului Său și încet, încet îmi topește inima și îmi atinge sufletul. Și doresc Doamne să privesc prin ochii Tai, să mă văd pe mine, să-l văd pe cel de lângă și să privesc eternitatea.

Și mai doresc Hristoase, ia Chip în mine..și strânge-mă tare ca niciodată să nu te mai pierd !