Privesc si acum lung spre cartonasul colorat primit in dar de la "fata -munte" ..."Sa nu ajungi un templu-n daramare! " Aproape ca ma doare indemul asta. Deschid in graba Biblia si privirea imi este atinita peste o descriere a ceea ce am devenit :" ...pentru dragostea Domnului, fa sa straluceasca fata Ta peste Sfantul Tau Locas pustiit! Pleaca urechea, Dumnezeule, si asculta! Deschide ochii si priveste la daramaturile noastre si la cetatea peste care este chemat Numele Tau!"
La o introspectie mai amanuntita si in urma unei discutii cu Strainul ...imi spune si el , probabil bland si linistit, dar sigur cu fermitatea mustrarii.. " Dar ce am impotriva ta este ca ti-ai parasit dragostea dintai. Adu-ti, dar, aminte de unde ai cazut; pocaieste-te si intoarce-te la faptele tale dintai. Altfel, voi veni la tine si-ti voi lua sfesnicul din locul lui, daca nu te pocaiesti..."
Cunoscand coordonatele vietii mele, dau peste o cetate pustiita, cu ziduri daramate si saraca in dragoste. Asta am devenit in timp...un Efes gol.
Ma intorc in acel loc de aducere aminte, constienta fiind ca e nevoie de-o umplere noua dupa care tanjesc...
" Asculta, Doamne! Iarta, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucreaza si nu zabovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Caci Numele Tau este chemat peste cetatea Ta si peste poporul Tau!"
[multumesc Straine, multumesc fata-munte >:D<]
No comments:
Post a Comment