M-am trezit in miez de noapte sa-mi reamintesc cum e sa fi mana in mana cu tatal tau, atunci cand se lasa înserarea in inima...Mi-e dor si de imagine, ca strangerea si-a pierdut demult intensitatea. Ma doare azi sa calatoresc fara Pastor, dar sunt incredintata ca la strigatul meu , prezenta-I va fi neintarziata. Cred orbeste si voi crede pana in ultimul ceas, cred ca un copil naiv ca El poate si ca exista un loc pe care il pot numi Jehova Iire. Cred si nimic nu va clatina crezul meu .. "ca nimic nu este prea greu" pentru Tatal meu.
Cred ca El este Cel care reface familii, alina inimi frante, ingrijeste de pruncii inca nenascuti si vegheaza asupra vietiilor in care apune pentru o vreme Soarele bucuriei.
si as iesi afara sa strig la luna si la tot ce ai creat : este oare ceva prea greu pentru Domnul ? Nu va purta de grija Domnul din nou si din nou atunci cand inima arde de durere ?
Pastorule, vino in ajutor !
sunt trista... asa putin prin colturi ...
dar tu nu ai colturi. au fost slefuite si rotunjite. esti o rotunjime a dragostei si a puterii Domnului. El nu intarzie cu mangaierea Lui, daca prezenta-I e cautata, chiar daca uneori spune DA, altadata NU, altadata ASTEAPTA. >:D<
ReplyDelete