Cam asa se pustieste sufletul meu de dor...se urca undeva pe inaltimi, se retrage si isi incuie usile. Ar varsa undeva tot preaplinul din el.. tot paharul asta adunat. N-a stiut si nici n-a simtit vreodata dorul..dar de luni incoace, ii rupe sufletul. De cand tu , inima frumoasa m-ai lasat sa cunosc putin din tine.
Sunt in drum spre Inaltimi...de fapt acesta mi-e dorul , ca spinul Dragostei sa infloreasca in inima'mi si sa usuce astfel toate buruienile firii. Astept o noua zi..in care picioarele schilodite de rautatiile pacatului, gura diforma si hidoasa de indemurile infame, se vor transforma in drepte si frumoase, umbrite de alte bucuriei si pacii calauze. Astept cu dor sa te intorci..si tu suflet minunat si tu si Tu...
No comments:
Post a Comment