Eu, cea mai "perfecta" dintre toate fiintele pamantesti, dupa navigatul prin tinuturile Tiberiadei, am poposit pe tarm, acolo unde ma asteptau zoriile. Acolo unde El ma astepta cu zorile si cu hrana proaspat pregatita. Desi in urechi inca imi rasuna ecoul nemilosului cocos, glasul tradarii se pierde surd in rostirea demna de iubire. Caci numai asa se vindeca si lipsa de dragoste, de mila, de credinta si de consideratie pentru cei dragi, prin slujire. Caci numai asa se risipeste intunericul din vietiile noastre ponosite de pacat, prin Iubire.
Si cand vine lumina, n-ai decat sa te debarasezi de mrejele pacatoase, sa-ti incingi mijlocul si sa alergi spre ea, ca numai cu navala se poate lua.
Sunt acum pe tarm, la focul dragostei Sale care alunga orice frig al faradelegii. Si din focul asta izvoraste o simtire noua... e iubirea.
No comments:
Post a Comment