Actor ...pe scena lumii

Am fost, am devenit, nu stiu. Dar acum ma pricep de minune sa joc rolul asta.  M-am tot gandit zilele astea. Am devenit actor pe scena lumii. Mi-am zavorat toate durerile in castelul inimii si n-am sa le scot cu niciun chip de-acolo. Si-n zilele vietii ma port cu chip senin  si zambet frumos. Oricum nimeni nu sta in loc de durerile mele si nici nu-mi trebuie sa stea.  Ma intreb mereu : de n-ar fi fost Domnul, as mai fi ?! De nu l-as fi cunoscut pe El, as mai trai  ?! De n-as pune la picioarele Lui in fiecare seara strangerile mele de inima, cum ar fi  ?!  De n-ar sterge El toate lacrimile, cine le-ar sterge?! Ce ma bucur ca perna n-are glas si nici simtire...doar ea ar putea spune cat de fierbinti is izvoarele nestavilite ale fiecarei seri, doar ea ar simti strangerile puternice. 
Imi spun mereu ca sunt fraiera, dar nu orice fraiera, cea mai mare dintre. Ca sunt slaba in toate actiunile mele...si cersesc mereu putere sa ma ridic. Dar in starea asta recunosc umilita: El e puterea mea, de El ma rog sa ma abunde cu tarie. Macar un strop...si-ar potoli seceta slabiciunii.

Ar ridica stalpii cazuti la pamant si-as mai merge inca un pas...asa un actor cum sunt..nicidecum grabit, ci slab dar cu un Dumnezeu IMENS care ma poarta.

Netezește calea Ta sub pașii mei

Se simțea ca în timpul unui uragan. Valurile răutatii aproape inundase lăstarii binelui. Prea mulți idoli într-o inimă așa mică... o inimă - fabrică de idoli. S-a simțit învinsă luptându-se de una singură cu toate astea... Pe străzile Mulțumirii au defilat cârtirile, pe râurile Dreptății au curs apele Compromisului.
Iar mâinile...mâinile n-au legat rani, ci le-au adâncit. Gura, n-a turnat turnat balsam, ci venin. Și au ințepat în loc să vindece.Si-au tot primit lecții cu toatele. Lecții după lecții.
Am fost mult binecuvântată să strâng mânuțe murdare de copii intr-ale mele, să privesc străluciri de ochi tristi.. iar dragostea mea n-a fost îmbelșugată pentru ei.
O inima prea amară.. prea săraca și mărturisesc cu curaj pentru că Același El și astăzi udă florile Speranței. - va ramâne credincios și va netezi cărăriile. Va turna ape noi de bunătate, va ințelepți mintea și va înzestra mainile.. dar mai ales...va merge El înainte.

Uneori, binecuvantarile lui Dumnezeu intra spargand in bucatele toate vitraliile.

 

A trecut vara asta fizica insa..am descoperit ca in mine exista o invincibila vara. Si asta e un sentiment minunat pe care i-l datorez in intregime Dumnezeului meu minunat. A trecut si concediul. Primul si cel mai frumos. L-am petrecut intre copii si ne-am facut asemeni lor. Am ras cu ei, ne-am jucat cu ei, le-am inteles vorbele nespuse si le-am privit ochii stralucitori. Cred ca la ei am vazut ce-i mai frumosi ochi.  Am colectionat amintiri care rascolite ne umplu de bucurie. Am vazut locuri noi si oameni noi. Oameni fascinanti. Multumesc Domnului pentru ei. Si am inteles ca Domnul binecuvinteaza asa : Uneori, binecuvantarile lui Dumnezeu intra spargand in bucatele toate vitraliile. 

Aseara scriam asa: Doamne, binecuvinteaza toamna. Si astazi am simtit din plin binecuvantarea Lui...  si da, El e minunat cand eu merit cel mai putin. 

Ce-mi doresc ?  imi doresc maini inzestrate si minte creativa si inteleapta alaturi de-o inima iubitoare. Multumesc dragilor mei  pentru ca imi coloreaza zilele, imi implinesc visele, ma privilegiaza. Multumesc Domnului ca m-a rasfatat la maxim.  Multumesc pentru toata bucuria oferita de El. 

Sa fiti rodnici Toamna asta ! sa fie o toamna varatica si imbelsugata !