Netezește calea Ta sub pașii mei

Se simțea ca în timpul unui uragan. Valurile răutatii aproape inundase lăstarii binelui. Prea mulți idoli într-o inimă așa mică... o inimă - fabrică de idoli. S-a simțit învinsă luptându-se de una singură cu toate astea... Pe străzile Mulțumirii au defilat cârtirile, pe râurile Dreptății au curs apele Compromisului.
Iar mâinile...mâinile n-au legat rani, ci le-au adâncit. Gura, n-a turnat turnat balsam, ci venin. Și au ințepat în loc să vindece.Si-au tot primit lecții cu toatele. Lecții după lecții.
Am fost mult binecuvântată să strâng mânuțe murdare de copii intr-ale mele, să privesc străluciri de ochi tristi.. iar dragostea mea n-a fost îmbelșugată pentru ei.
O inima prea amară.. prea săraca și mărturisesc cu curaj pentru că Același El și astăzi udă florile Speranței. - va ramâne credincios și va netezi cărăriile. Va turna ape noi de bunătate, va ințelepți mintea și va înzestra mainile.. dar mai ales...va merge El înainte.