Actor ...pe scena lumii

Am fost, am devenit, nu stiu. Dar acum ma pricep de minune sa joc rolul asta.  M-am tot gandit zilele astea. Am devenit actor pe scena lumii. Mi-am zavorat toate durerile in castelul inimii si n-am sa le scot cu niciun chip de-acolo. Si-n zilele vietii ma port cu chip senin  si zambet frumos. Oricum nimeni nu sta in loc de durerile mele si nici nu-mi trebuie sa stea.  Ma intreb mereu : de n-ar fi fost Domnul, as mai fi ?! De nu l-as fi cunoscut pe El, as mai trai  ?! De n-as pune la picioarele Lui in fiecare seara strangerile mele de inima, cum ar fi  ?!  De n-ar sterge El toate lacrimile, cine le-ar sterge?! Ce ma bucur ca perna n-are glas si nici simtire...doar ea ar putea spune cat de fierbinti is izvoarele nestavilite ale fiecarei seri, doar ea ar simti strangerile puternice. 
Imi spun mereu ca sunt fraiera, dar nu orice fraiera, cea mai mare dintre. Ca sunt slaba in toate actiunile mele...si cersesc mereu putere sa ma ridic. Dar in starea asta recunosc umilita: El e puterea mea, de El ma rog sa ma abunde cu tarie. Macar un strop...si-ar potoli seceta slabiciunii.

Ar ridica stalpii cazuti la pamant si-as mai merge inca un pas...asa un actor cum sunt..nicidecum grabit, ci slab dar cu un Dumnezeu IMENS care ma poarta.