Saturday, September 28, 2013

Vreau prea mult si prea neobisnuit?!


29.09.2013 -UPDATE 

Imi place asa mult cand Dumnezeu ma corecteaza. Cand imi vorbeste, cand imi da o noua perspectiva asupra lucrurilor.  E minunat sa mergi cu El pe mare. 
De dimineata primul lucru care imi rasuna era acesta: "Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine. (Ioan.14:1)" Si brusc m-am dezarmat. E nevoie de credinta, sa rezistam. E nevoie sa pasim pe mare spre El cu increderea ca mana Lui ne va prinde si ca ochiul Lui ne va veghea permanent. E nevoie sa fim curajosi sa coboram din barca durerilor, a gandurilor framantate ca sa-L intalnim pe El.
Am tot spus ca  ma uit la oamenii si astazi gandul meu a fost corectat:  Sa ma uit intai la Hristos si-apoi la oameni.  Am gresit, recunosc. Am privit cu ochii gresiti si din directia gresita. Insa am o perspectiva noua.  Sa privesc intai la El!  


28.09.2013 
Resimt asa o sete dupa Dumnezeu.  O sete care imi umple mintea de ganduri fugare si de multe ori chinuite si inima de seceta.  De ce nu e aici? sau de ce nu vine? De ce nu vine sa se termine noaptea neagra in care ne-am cufundat?! In care ne-am adancit valoriile si ne-am culcat principiile. Toate dorm. Si noi pe langa ele. Si-avem nevoie de un glas de Mire sa ne trezeasca. Sa ne mangaie. 
Privesc la oameni, din nou si din nou. Si-i gasesc la fel. Incarcati de rautate si de nepasare. Si-atunci ma incapatanez sa-i vad buni. Sa-i vad asa cum Domnul ii vede. Sa-i iubesc cu o dragoste ca a Lui. Si-atunci ruga imi devine fierbinte.. si-as vrea ca si paharul meu sa fie departat. As vrea sa fiu binecuvantare.  As vrea sa leg rani, sa bucur inimi. As vrea sa fiu draguta cu tine pentru ca asa sunt eu. Si tu sa vezi si sa intelegi asta si nicidecum sa crezi ca exista un scop in spate. 
As vrea ca pruncii sa fie iubiti de parintii lor. As vrea din toata inima ca, casniciile sa fie sfinte si cei doi sa fie una.  
As vrea ca bucuriile sa fie mari din lucrurile mici. As vrea sa fim atenti unii cu altii. As vrea sa dam jos zidurile care ne-au inconjurat inimile.. si sa le lasam sa pompeze sangele sfant al vietii si-al dragostei.  As vrea sa traim cu folos.  Cu zambet. Cu credinta. Cu nadejde.  
As vrea ca Ispititorul sa nu ne mai bata la usi "O, Doamne, departeaza-l pe Cel rau!" Sa nu ne mai impinga in pacat.  Sa nu ne mai intristeze. Sa nu fie clocite oualele lui in noi!
As vrea ca rabdarea sa fie nelimitata, nemasurata, abundenta. 
Vreau prea mult si prea neobisnuit?! Vreau?  
Vreau din Tine intai de toate.  Sa ma umpli de Tine, de pace si bucurie din Tine si chiar de-ar fi sa-mi devina rugaciunea - aer, eu tot pe Tine te-aleg!  

No comments:

Post a Comment