Le voi spune femeilor să fie
puternice. Oricât de mari ar fi munții, cât de densă ceața, să
fie puternice. Le voi spune femeilor să fie credincioase. Chiar dacă
sunt porțiuni de drum pe care le parcurgem cu ochii închiși, cu
urechile surde, să fie credincioase.
Le voi spune femeilor că Christos e
cea mai mare certitudine a vieții și trebuie să trăiască cu ea
adânc înrădăcinată în inimă.
Le voi spune femeilor să fie
iubitoare. Să aleagă interiorul, să aleagă dragostea. Să nu
iubească amabalaje. Sunt trecătoare.
Le voi spune femeilor că mintea
trebuie să trăiască în armonie cu inima. Că oricât de nesupusă
ar fi inimă, s-o învețe tonul rațiunii.
Le voi spune femeilor să aleagă
aromele tari, să-și răsfețe diminețile cu ceai bun, cu cafea
aburindă.
Le voi spune femeilor să fie
curajoase. Schimbările apăr pe nepregătite, pe neîntrebate, să
fiți în gardă tot timpul.
Le voi spune femeilor să nu trăiască
cu așteptări. E incredibil de amar gustul dezamăgirii.
Le voi spune femeilor că sunt
frumoase atunci când se împacă cu ele, când iartă, când învață
din greșeli.
Le voi spune femeilor să aleagă
să-și exprime feminitatea prin toculețe, haine frumoase și bucle.
Le voi spune însă că nu e suficient doar așa. Interiorul e râu
năvalnic care da pe-afară inopinat.
Le voi spune femeilor să fie stâlpi
tari, să încurajeze. Să se străduiască să nu enerveze.
Le voi spune femeilor că pot vorbi în
multe feluri. Pot vorbi însă cel mai bine prin fapte. Le voi spune
că tăcerea nu poate fi acuzată. Este de aur tăcerea. Din acela cu
multe karate.
Le voi spune femeilor să iubească,
nu omul, nu ce se vede, ci ceea ce este și ceea ce ar putea fi.
Le voi spune femeilor să viseze
realist, oricât de paradoxal ar suna asta.
Le voi spune femeilor că singura
frumusețe care rămâne, e o minte înțeleaptă și-un caracter
frumos.
Le voi spune femeilor să fie
înțelepte.
Le voi spune femeilor, să nu se teamă să greșească. Să se teamă să-și repete greșelile.
Le voi spune femeilor ca nu e nimic rău în a rade pana nu mai ai aer.
Le voi spune femeilor, să nu se teamă să greșească. Să se teamă să-și repete greșelile.
Le voi spune femeilor ca nu e nimic rău în a rade pana nu mai ai aer.
Le voi spune femeilor că toate trec,
se duc, se pierd. Doar Christos rămâne mereu. Să-L aleagă pe El
să le învețe să iubească acum și-aici, să prețuiască acum și
aici.
Le voi spune femeilor să fie harnice,
Să-și pună mâinile la treabă, să nu-și abandoneze lucrul.
Le voi spune femeilor să nu fie
iubitoare de bani, să nu cocheteze cu materialismul. Cele mai
intense simțuri și-adânci mulțumiri, nu pot fi cumpărate.
Le voi spune femeilor să fie sincere.
Cu ele și cu ceilalți. Să fie cinstite, să ofere mult, să spună
lucrurilor pe nume. Le voi spune să fie hotărâte. Neclintite
pentru dreptate.
Le voi spune femeilor că
încăpățânarea nu este o podoabă frumoasă. Să învețe să fie
flexibile.
Le voi spune femeilor că ne bat
vânturi multe, ne transformă în frunze, ne atârnăm pe poduri, ne
simțim învinse, sensibile, trecem prăpăstii, ne vindecăm inimi
arse de nechibzuință, dar în Christos e mereu putere, balsam,
mângâiere. Nu-i nimic mai constant ca El.
Le voi spune că atunci când nu mai
pot, El poate.
Le voi spune femeilor, să-L onoreze
pe Christos!
Le voi spune femeilor că sunt așa
femei, că tonul le e așa frumos când cantă după portativul
lui Christos!
Le voi spune femeilor să fie
mulțumitoare, au tot atâtea motive câte stele sunt pe boltă.
Va spun femeilor suntem așa
binecuvântate de Christos!
