Le voi spune femeilor

 Le voi spune femeilor să fie puternice. Oricât de mari ar fi munții, cât de densă ceața, să fie puternice. Le voi spune femeilor să fie credincioase. Chiar dacă sunt porțiuni de drum pe care le parcurgem cu ochii închiși, cu urechile surde, să fie credincioase.

Le voi spune femeilor că Christos e cea mai mare certitudine a vieții și trebuie să trăiască cu ea adânc înrădăcinată în inimă.

Le voi spune femeilor să fie iubitoare. Să aleagă interiorul, să aleagă dragostea. Să nu iubească amabalaje. Sunt trecătoare.

Le voi spune femeilor că mintea trebuie să trăiască în armonie cu inima. Că oricât de nesupusă ar fi inimă, s-o învețe tonul rațiunii.

Le voi spune femeilor să aleagă aromele tari, să-și răsfețe diminețile cu ceai bun, cu cafea aburindă.

Le voi spune femeilor să fie curajoase. Schimbările apăr pe nepregătite, pe neîntrebate, să fiți în gardă tot timpul.

Le voi spune femeilor să nu trăiască cu așteptări. E incredibil de amar gustul dezamăgirii.

Le voi spune femeilor că sunt frumoase atunci când se împacă cu ele, când iartă, când învață din greșeli.

Le voi spune femeilor să aleagă să-și exprime feminitatea prin toculețe, haine frumoase și bucle. Le voi spune însă că nu e suficient doar așa. Interiorul e râu năvalnic care da pe-afară inopinat.

Le voi spune femeilor să fie stâlpi tari, să încurajeze. Să se străduiască să nu enerveze.

Le voi spune femeilor că pot vorbi în multe feluri. Pot vorbi însă cel mai bine prin fapte. Le voi spune că tăcerea nu poate fi acuzată. Este de aur tăcerea. Din acela cu multe karate.

Le voi spune femeilor să iubească, nu omul, nu ce se vede, ci ceea ce este și ceea ce ar putea fi.

Le voi spune femeilor să viseze realist, oricât de paradoxal ar suna asta.

Le voi spune femeilor că singura frumusețe care rămâne, e o minte înțeleaptă și-un caracter frumos.

Le voi spune femeilor să fie înțelepte.
Le voi spune femeilor, să nu se teamă să greșească. Să se teamă să-și repete greșelile. 
Le voi spune femeilor ca nu e nimic rău în a rade pana nu mai ai aer. 

Le voi spune femeilor că toate trec, se duc, se pierd. Doar Christos rămâne mereu. Să-L aleagă pe El să le învețe să iubească acum și-aici, să prețuiască acum și aici.

Le voi spune femeilor să fie harnice, Să-și pună mâinile la treabă, să nu-și abandoneze lucrul.

Le voi spune femeilor să nu fie iubitoare de bani, să nu cocheteze cu materialismul. Cele mai intense simțuri și-adânci mulțumiri, nu pot fi cumpărate.

Le voi spune femeilor să fie sincere. Cu ele și cu ceilalți. Să fie cinstite, să ofere mult, să spună lucrurilor pe nume. Le voi spune să fie hotărâte. Neclintite pentru dreptate.

Le voi spune femeilor că încăpățânarea nu este o podoabă frumoasă. Să învețe să fie flexibile.

Le voi spune femeilor că ne bat vânturi multe, ne transformă în frunze, ne atârnăm pe poduri, ne simțim învinse, sensibile, trecem prăpăstii, ne vindecăm inimi arse de nechibzuință, dar în Christos e mereu putere, balsam, mângâiere. Nu-i nimic mai constant ca El.

Le voi spune că atunci când nu mai pot, El poate.

Le voi spune femeilor, să-L onoreze pe Christos!

Le voi spune femeilor că sunt așa femei, că tonul le e așa frumos când cantă după portativul lui Christos!

Le voi spune femeilor să fie mulțumitoare, au tot atâtea motive câte stele sunt pe boltă.

Va spun femeilor suntem așa binecuvântate de Christos!