Adevărul e că ador poza asta... îmi spune protecție și iar protecție. Calmul și liniștea de care sufletul meu e avid. Am pus în cupa sufletului de toate florile ...și au rămas doar panseluțele dragostei. Adevărul e că vreau să iubesc ca'n primăvară mereu chiar dacă'i vară acum. Vreau iubirea aia regeneratoare, care nu intra într-un erros sălbatic răsfrângâdu-se agitat asupra vieții și așa prea tumultoasă. Vreau să privesc de sus un om, doar când îi întind mâna să-l ridic. Vreau să-mi ridic glasul doar atunci când strig în rugă pentru altul, nu când ni se distanțează inimile și devenim reci și goi cu dragii noștrii. Vreau să cred că timpul și distanța nu sunt factori decisivi pentru lumea asta. Vreau să cred că azi le conducem noi și nu ele pe noi. Vreau o inimă veselă, un cer plin de baloane colorate și copaci îmbrăcați în haine colorate. Vreau câmpi cu flori .. Vreau să zic multe, dar aleg să le spun fără cuvinte. Vreau să cred că vom rămâne sub pavilionul dragostei al "Nuștiucui" când vom merge în țara lui "Nuștiuunde". Vreau să cred că într-o zi, Soarele va străluci doar pentru noi. Și bucata asta de cer ne va strânge , fără a ne mai despărți vreodată.

Vreau asupra ta un cer plin de baloane, câmpi cu flori și copaci îmbrăcați colorat. Vreau o inima ca a Lui. Vreau să-ți fie bine...

cioburi din mine

"Obosesti mergând, si nu zici: ,Încetez!' Tot mai gãsesti putere în mâna ta: De aceea nu te doboarã întristarea. " Isaia 57:10

Obosesc si eu numai la gandul ca m-am imprastiat in mii de cioburi. Ca nu ma regasesc...ca tot ce-am fost o data nu mai sunt azi. Ma simt secatuita de nopti lungi, pline de ganduri chinuitoare, imi simt sufletul prea plin de dragoste ...O dragoste careia simt ca nu-i mai fac fata, ca ma epuizeaza fiindca nu stiu s-o canalizez intelept. Ma chinui si traiesc azi la maxim cu teama gandului ca maine voi putea pierde, ce iubesc azi.
Ma doare azi cel mai tare sufletul singuratic pe care l-am intalnit. Tacerea lui imi spune mai mult decat vorbele. Mi-a stat viata in loc...m-am intrebat pe mine si am intrebat apoi pe altii : " de ce sufera ? " am intrebat si Gladiatorul... nici el n-are raspuns... Ma doare pentru sufletul pe care eu il vad tanar, dar care se crede batran. As vrea ca viata sa ajunga in punctul acela in care sa primeasca putere , sa primeasca o noua perspectiva, sa inteleaga azi tot ce n-a inteles ieri. As vrea ca sufletul tau sa zambeasca azi, as vrea ca misterul ochilor tai negrii....sa treaca, lasandu-se coplesiti de unica si durabila pace, a Lui.
Cred din toata inima... ca va veni ziua ...in care toata ceata se va indeparta... si ochii tai se vor oglindi curat, reflectand frumusetea sufletului tau minunat.

Si cred ca si ochii mei vor capata nuante de cer. Inlaturand temerile, ne pregatim de zbor ...

"Cãci asa vorbeste Cel Prea Înalt, a cãrui locuintã este vesnicã si al cãrui Nume este sfânt. ,Eu locuiesc în locuri înalte si în sfintenie; dar sunt cu omul zdrobit si smerit, ca sã înviorez duhurile smerite, si sã îmbãrbãtez inimile zdrobite." Isaia 57 :15

am aripi

Îmi cresc aripi către o nouă viaţă,
către un somn lin fără de uitare
către acele vise, ce azi le am
aşa cum le-am avut şi ieri
şi le mai am şi mâine...
Îmi cresc aripi, aici
lângă lăstarii timpului meu
şi vreau să zbor...,
dar voi zbura acolo unde
numai lăstarii timpului o vor şti
Îmi cresc aripi,
către o ţintă bine definită
şi chiar dacă îmi va fi greu
voi învinge..., doar
am lăstarii timpului meu
ce acum abia au răsărit.
Am aripi şi sunt abia
la începutul zborului meu
către... TOT
Am aripi!

ploaie de duminica seara

Reteta e simpla. Iesi in graba din casa si iti uiti umbrela. Afara decorul e magic. Soarele sta ascuns pe undeva lasandu-i loc unei perdele de nori in nuante terne. Distractia nu se lasa asteptata. Incepe repede si sigur. Desigur ca isi face o intrare fastuoasa: cu tunete si cu fulgere, la propriu. ah.. si in amaru' asta suntem trei "prietene de ploaie" si o umbrela Mary Poppins. Ne consolam una pe alta ca ploaia-i de la Domnul, nu conteaza ca-ti uzi fusta, strampii, bluza, parul, si ca ti se duce pe "apa ploii" , make-up'ul. In toata povestea asta (e drept ca nu cu pesti, dar nici mult nu mai era ) am remarcat un lucru : cand fulgerul a coborat printre pamanteni, ne-am strans, toate ca intr-o celula sub umbrela fermecata ce ne proteja "chipurile" de rau. Asa e in viata. Trebuie sa fie celula plina, nu cu multi: putini, buni si siguri, cu oameni care se strang cu tine cand urmeaza tunetul. Iti multumesc tie pentru gandul, vorba, ruga, imbratisarea din furtuna. Cand le-am simtit , glasului tunetului a devenit surd.

Iar tu, stai sub umbrela mai departe. Acolo-i harul !!!

va salut eu. o fada asemanare de Mary Poppins cu umbrela de secolul 21.

red moon

A inceput de cu seara in urma unui telefon instantaneu. Trei viteji inarmati cu o patura si un imortalizator au pornit in aventura.
Marele fenomen al anului -> "luna cereala " am stat pe iarba si am privit inspre ea. Era insangerata. Mai marii spun ca din princina poluarii. Mie imi place sa cred ca durerile noastre au fost filtrate prin ea in drum spre ceruri.
Aventura n-a fost nici pe departe usoara....ci a presupus una bucata urias alaturi de doua insotitoare ; una visatoare si tacuta si alta vesela si neastamparata. (mi-a spus intr-o vreme un gladiator ca un urias in prezenta unei d-soare se simte mai puternic...ma intreb cum s-a simtit cu doua.)
Imi rasuna in urechi ca lucrurile bune se obtin cu greu .. a meritat sa urc dealul. Rasplatirea Inaltimilor a fost pe masura asteptarilor.
Dupa ce a suferit crunt, sfantul astru a devenit din nou radios, pur, dovedindu-mi, ca poti iesi victorios in viata si din cea mai grea umbra a circumstantelor.

p.s. "semnele sunt tot mai clare....astept o noua zi, un soare cald..."

celei ce maktub i se spune

Inainte sa ma hotarasc sa-ti scriu ceva tot zambesc la poza asta..si ma gandesc la ce spuneam in perioada aia : "ce amar transformat prin credinta in har " Slava Domnului ca ne bucuram de binecuvantare azi.
Anul trecut iti doream sa treaca iarna... (Caci iata ca a trecut iarna; a incetat ploaia si s-a dus ; Se arata florile pe camp, a venit vremea cantarii si se aude glasul turturelei in campiile noastre. )
si cred ca s-a dus... cred ca tocmai ne bucuram de o frumoasa primavara...dar stiu ca in curand sufletul o sa ajunga pe Inaltime , eterna vara.

celei cu ochii frumosi si sclipitori , uneori tristi;
celei cu zambet senin ,uneori pierdut;
celei despre care ai impresia ca o cunosti pana in adancuri ca in secunda urmatoare sa realizezi ca nu stii nimic;
celei ce te mustra cu blandete, asa incat nu poti fi nici iritat si nici suparat;
celei care vreau sa-i spun ce vad in/la ea acum cat se mai poate auzi si intelege;
celei vesele cu ras zglobit, si da, colorat;
celei care isi pleaca genunchiul pentru mine;
celei care e aproape neconditionat, celei plina de dragoste; fetei pufarina , fetei papadie, fetei indragostita de luna.
celei ce-o defineste un singur cuvant : mister
[si azi cred la fel...]


"Cat de bine stii tu sa vii in ajutorul slabiciunii! Cum dai tu ajutor bratului fara putere! " asta e promisiunea Lui pentru anul asta.

si un rand de la Ube : "Ca un crin in mijlocul spinilor asa este iubita mea intre fete"

LA MULTI ANI !!!

dragei de ea

Draga de tine ...

Nici nu stiu cum sa incep...insa stiu ce am de zis. Cum stai acolo sus si zambesti asa sa stai si anul asta tot. Ferita de pericol, ferita de rau...domnind peste necazuri. Ai spus ca se adauga o frunza ... crede-ma ca e gresit. De fapt se scutura o floare pentru a se transforma in rod. Asteptam cu nerabdare sa ne bucuram impreuna cu tine de victoriile anului. Sunt neinsemnate vorbele mele, dar ruga mea .. e cu ecou. El sa aduca eterna vara in viata ta.

si acum cadoul nostru :





Danna si Irrina >:D<

lucruri mici care imi produc bucurie mare!!

p.s. you made my day >:D<

frunza vs rod

Se intampla ca frunza asta sa aiba o nazuinta. De fapt a nascut o pasiune subita pentru un rod. Nu e nicidecum o reflexie a neconditionatei agape ci un erros nebun. Cu alte cuvinte o pasiune egoista si mai mult inexplicabila.
Rodul pe de alta parte sta pe ram si cocheteaza in voie cu frunza. Atunci nici vantul nu mai sufla, nici soarele nu mai straluceste...atunci...danseaza frunza.

De atata ori a promis , a hotarat , sa se tagaduiasca de rod. E mult prea mare diferenta , sa intervina contopirea. De acum pasiunea s-a transformat in liniste. Iar la surasul lui isi va permite o simpla adiere. Atat.

Am tot privit la fotografia asta și după ce am admirat bucata de cer m-am pomenit cu "mingea'n fata" ...și atunci m-am trezit.
Mă gândesc ca s-a urcat pacatul pe noi ca iedera pe case. Ne-a înfășurat până acolo încat am ramas cu un handicat : "handicapul degetului arătător". Ai aruncat cu vorba'n altu' cum dai cu serva peste fileu.... si'n loc sa-ti para rau ca l-ai ingenunchiat pe nenorocit...rânjesti a istetime.
Sincer...mi s-a luat de tava pe care ne etalam de dimineata până seara minunație de roade...îmi pica greu numa' cand le vad. Îmi zicea cineva ca adevaratele răni nu sunt provocate de lovituri, ci de cuvinte. Dar si-a pierdut ecoul vorba. Nu mai vine nici betivul, și nici prostituata la Hristos, ca n-are loc in Casa Domnului de noi. In loc sa le stergem lacrima , constienti fiind ca celui ce i se iarta mult, iubeste mult, ne-am zavorat inimile si privirea intr-o singura directie : eu. Traim sub metahna asta nenorocita a egoismului si raspundem la un singur nume :Narcis!
Traim precum cucii , singuri si retrasi, nu in pustietate pentru desavarsirea sufletului, ci cum ii "sade omului mai rau" singuri in mulțime.
Cred ca si țărâna asta arde de dorul genunchilor nostrii, cred ca si vantul ar ajutat-o sa ne-o împrăștie în ochi, doar , doar, ne-am opri pentru o clipa si'am constientiza amaru'.

oh... da Hristoase cu indumnezeirea in noi !

ai inflorit , iubire

it made my day , my week !!!

Povestea minunatului asta a inceput prin martie, anul asta. Mi-a ajuns prin minune pe birou si m-a cucerit imediat.
Incepusem sa ma ingrijorez ca n-o sa-i mai simt parfumul fin si nici stropul de culoare. Dar..m-a surprins din nou. A fost vegheat cu drag, udat, sapat, s-a bucurat de lumina si mai ales de povestile mele.
Insa nu pot sa nu asemuiesc cu ceva intamplarea asta, nu pot sa nu ma gandesc, ca vine "ziua infloririi" noastre vesnice. Vine ziua cand Strajerul va pune parfum pe petalele noastre..si vom patrunde in dansul sfintilor.
Mi-a spus cineva : "mi-e dor de Strajer "...si mie mi-e dor...mi-e dor sa treaca umbra asta, mi-e dor sa ies beciul dosnic al pacatului.

iar tu ..sa infloresti frumos, cu parfum de cer raspandit intre florile Domnului !

udat de binecuvantari, in asteptarea zilei in care Gradinarul ne va strange in buchete falnice si ne va aseza pe pamant proaspat si nou.

provocare

Ziua de maine se ridica ca un munte de ceata in fata mea. o numesc simplu: provocare. Nu prea is eu iubitoare de nori ai incertitudinii, nici sa ma risc nu prea mi-a placut. Insa maine nu stiu cum, va trebuie sa-mi iau mana asta de pietre cu mine, sa ma inarmez bine si sa-i fac fata.

provocarile sunt pentru ca merita traite.

Anunt mai tarziu, daca i-am facut fata. Pana atunci, te poti ruga si tu pentru ceva putere.

unsprezece

De atunci " te-asteapta cununa neprihanirii, preafericitule ! mi-e dor si azi ..

hey, iti mai pasa ?

Am aterizat si eu pe planeta asta.. e drept fara voia mea, insa sunt intr-o confunzie de nedescris. Ne-am batut joc de frumusetea operei de arta, am schimonosit Chipul divin acoperindu-L cu umbra pacatului.

Nu te intreb daca -ti conteaza viata...nu, observ fara greutate piedestalul pe care iti sta eul. dar viata ? viata nenorocitului de langa tine ? o mai "intorci" din drum ? s-a incurajat "era emo " la maxim. Ne lasam parul pe ochii sa nu vedem napasta de langa, ne acoperim cu negru , culoarea in care se scalda sufletul si uneori ne decoram cu rosu mainile.

Frustrarile, lasitatiile ni le aruncam asupra altora si am vorbi intr-una despre noi, cu noi, pentru noi. Gravitatia asta ne-a orbit. Iti striga zilnic multimea dupa ajutor. Deschide-ti ochii si urechiile larg.

Azi poti salva o viata! go ahead !!!

Doamne, pot sa te implor ?

Calatorie in Caraibe

Nu sunt eu cea mai mare aventuriera dar de data asta m-am riscat. Pana la urma de ce sa nu sorb si eu din Fantana Tineretii ? doar mi-am decorat chipul cu cateva riduri ?! Drumul e mai mult decat anevoios, scopul nici macar nu e pentru mine. eu sunt doar "mijlocul" scopului. In calatoria asta nu ma pot increde in nimeni. Sunt cateva reguli de respectat. Tanjesc si eu sa beau din lacrima sirenei...ii unica si se varsa doar din motiv de bucurie si niciodata din durere, dar nici asta nu e pentru mine. Asa ca primesc cel mai nobil scop, acela de a fi calauza. De a -mi arunca painea pe ape, fara posibilitatea intoarcerii ei la mine vreodata. Primesc cu bucurie sa ghidez intr-acolo. Traiesc aventura vietii mele , unica si singura. Imi transform viata in investitie, de altfel cea mai profitabila. Chiar daca am inceput gresit , nu conteaza inceputul unui lucru ci sfarsitul lui, chiar daca voi da gres, nu conteaza calatoria, ci destinatia ei.

Pana la final, bucurati-va de stropii romantici ai vietii, traiti frumos si profitabil. Pe unii ne asteapta o Fantana Vesnica...mult mai valoroasa!

Irrina