Reteta e simpla. Iesi in graba din casa si iti uiti umbrela. Afara decorul e magic. Soarele sta ascuns pe undeva lasandu-i loc unei perdele de nori in nuante terne. Distractia nu se lasa asteptata. Incepe repede si sigur. Desigur ca isi face o intrare fastuoasa: cu tunete si cu fulgere, la propriu. ah.. si in amaru' asta suntem trei "prietene de ploaie" si o umbrela Mary Poppins. Ne consolam una pe alta ca ploaia-i de la Domnul, nu conteaza ca-ti uzi fusta, strampii, bluza, parul, si ca ti se duce pe "apa ploii" , make-up'ul. In toata povestea asta (e drept ca nu cu pesti, dar nici mult nu mai era ) am remarcat un lucru : cand fulgerul a coborat printre pamanteni, ne-am strans, toate ca intr-o celula sub umbrela fermecata ce ne proteja "chipurile" de rau. Asa e in viata. Trebuie sa fie celula plina, nu cu multi: putini, buni si siguri, cu oameni care se strang cu tine cand urmeaza tunetul. Iti multumesc tie pentru gandul, vorba, ruga, imbratisarea din furtuna. Cand le-am simtit , glasului tunetului a devenit surd. Iar tu, stai sub umbrela mai departe. Acolo-i harul !!!
va salut eu. o fada asemanare de Mary Poppins cu umbrela de secolul 21.
No comments:
Post a Comment