Adevărul e că ador poza asta... îmi spune protecție și iar protecție. Calmul și liniștea de care sufletul meu e avid. Am pus în cupa sufletului de toate florile ...și au rămas doar panseluțele dragostei. Adevărul e că vreau să iubesc ca'n primăvară mereu chiar dacă'i vară acum. Vreau iubirea aia regeneratoare, care nu intra într-un erros sălbatic răsfrângâdu-se agitat asupra vieții și așa prea tumultoasă. Vreau să privesc de sus un om, doar când îi întind mâna să-l ridic. Vreau să-mi ridic glasul doar atunci când strig în rugă pentru altul, nu când ni se distanțează inimile și devenim reci și goi cu dragii noștrii. Vreau să cred că timpul și distanța nu sunt factori decisivi pentru lumea asta. Vreau să cred că azi le conducem noi și nu ele pe noi. Vreau o inimă veselă, un cer plin de baloane colorate și copaci îmbrăcați în haine colorate. Vreau câmpi cu flori .. Vreau să zic multe, dar aleg să le spun fără cuvinte. Vreau să cred că vom rămâne sub pavilionul dragostei al "Nuștiucui" când vom merge în țara lui "Nuștiuunde". Vreau să cred că într-o zi, Soarele va străluci doar pentru noi. Și bucata asta de cer ne va strânge , fără a ne mai despărți vreodată.

Vreau asupra ta un cer plin de baloane, câmpi cu flori și copaci îmbrăcați colorat. Vreau o inima ca a Lui. Vreau să-ți fie bine...