Mai ciudat de atata nu puteam rosti, stiu. Dar asta imi aminteste ca atunci cand imi umplu bagajele cu asteptari si nu sunt "onorate" trebuie rand pe rand sa le dau jos. Imi aminteste ca doar asteptarile din voia-I sunt reale.
Imi amintesc ca le port pe riscul meu...ca le port pentru o vreme si debarasarea de ele presupune durere. Cred ca e singura durere a vietii mele din care n-am invatat niciodata nimic. Singura lectie din furtuna la care sunt corijenta. Aleg mereu sa iubesc, sa astept, aleg pe riscul meu.
sa-mi amintesti dezamagire sa te binecuvintez mereu ...imi amintesti ca traiesc, iubind astfel !
No comments:
Post a Comment