Doamne, podoabele printului s-au devalorizat, hainele-i frumoase sunt rupte, prafuite si murdare. Nici umbra de stralucire, nici urma de rang imparatesc in infatisarea printului de altadata. Sta, cu ochii cenusii si tristi intr-o margine de piata si asteapta indurarea,... mut, doar lacrimile lui vorbesc. Asteapta o mana intinsa cu ceva hrana pentru sufletul avid, tanjind dupa imbratisarea pe care numai Regele stia s-o ofere, dupa mangaierea care vindeca orice amaraciune din suflet. Au crescut in pamantul sufletului spini ai singuratatii si durerii. S-au stins razele primaverii de altadata si viata apune. gandea asa : Oare urmatoarea mana intinsa nu va fi a Regelui ? Caci mi-e dor....mi-e dor..
Ai mila Doamne de pamanturile noastre neroditoare, adu primvara din nou peste ele, nu zabovi Rege. Alunga iarna cu puterea Ta.
Iar in asteptarea ei, tu, nalsA, fii puternic si rabdator!
No comments:
Post a Comment