cioburi din mine

"Obosesti mergând, si nu zici: ,Încetez!' Tot mai gãsesti putere în mâna ta: De aceea nu te doboarã întristarea. " Isaia 57:10

Obosesc si eu numai la gandul ca m-am imprastiat in mii de cioburi. Ca nu ma regasesc...ca tot ce-am fost o data nu mai sunt azi. Ma simt secatuita de nopti lungi, pline de ganduri chinuitoare, imi simt sufletul prea plin de dragoste ...O dragoste careia simt ca nu-i mai fac fata, ca ma epuizeaza fiindca nu stiu s-o canalizez intelept. Ma chinui si traiesc azi la maxim cu teama gandului ca maine voi putea pierde, ce iubesc azi.
Ma doare azi cel mai tare sufletul singuratic pe care l-am intalnit. Tacerea lui imi spune mai mult decat vorbele. Mi-a stat viata in loc...m-am intrebat pe mine si am intrebat apoi pe altii : " de ce sufera ? " am intrebat si Gladiatorul... nici el n-are raspuns... Ma doare pentru sufletul pe care eu il vad tanar, dar care se crede batran. As vrea ca viata sa ajunga in punctul acela in care sa primeasca putere , sa primeasca o noua perspectiva, sa inteleaga azi tot ce n-a inteles ieri. As vrea ca sufletul tau sa zambeasca azi, as vrea ca misterul ochilor tai negrii....sa treaca, lasandu-se coplesiti de unica si durabila pace, a Lui.
Cred din toata inima... ca va veni ziua ...in care toata ceata se va indeparta... si ochii tai se vor oglindi curat, reflectand frumusetea sufletului tau minunat.

Si cred ca si ochii mei vor capata nuante de cer. Inlaturand temerile, ne pregatim de zbor ...

"Cãci asa vorbeste Cel Prea Înalt, a cãrui locuintã este vesnicã si al cãrui Nume este sfânt. ,Eu locuiesc în locuri înalte si în sfintenie; dar sunt cu omul zdrobit si smerit, ca sã înviorez duhurile smerite, si sã îmbãrbãtez inimile zdrobite." Isaia 57 :15