Era tacerea sumbra in
dimineata aia. Peronul era respingator si rece.
In departare, se intrezareste trenul.
Vagoanele impovarate isi faceau cu greu drum pe sinele ruginite. Intamplator
a oprit, si spun intamplator pentru ca nu mai oprise demult. Venea agale, nicidecum repede cum il stiam eu
altadata. Mohorata vreme il facea si mai
respingator. Ploua tacut, apasator si
parca cu greu ma bucuram de zabovirea din halta. Urca tacut un pasager si linistea se lasa in
vagoane. Dintre cei multi doar unul
singur a fost ales. Si a urcat. Parea
echilibrat atent, si inspira multa incredere.
Priveam scena din coltul meu, reticenta asa cum devenisem. Avea probabil trasata bine in cap
destinatia…insa privea nepasator pe ceilalti calatori. Mereu se gasea ceva care
sa-I distraga atentia. I se oprea
privirea uneori in coltul meu, insa
intelegeam ca sunt ca si cum n-as
fi. Si totusi am ales sa-l gazduiesc
intr-unul din vagoane.
Vreme indelungata a fost si
soare,a fost si ploi. Am si ras, am si plans. Restul calatorilor erau o companie grozava. Ma bucuram la maxim de ei, ca de ploile de
vara, menite sa te trezeasca, udandu-ti tamplele. Prin ei am invatat sa dansez in ploaie. Prin
ei am invatat sa rad cu lacrimi.
Oh..calator neghiob.. tare te-as da
jos..

Trebuie să avem acest calificativ fiecare dintre noi
ReplyDeleteCare ? :)
Delete