A trecut o luna grea, poate cea mai grea dintre cele mai grele. O luna in care tot traiul linistit in care eram a fost schimbat. O luna de teama, de indoieli, de vorbe ale carora ecou l-am auzit din nou si din nou. O luna in care celule mi-au fost incordate, au prins glas, si-au strigat catre Dumnezeu. O luna in care bucuria a ars nestavilit si-a fost cel mai bun anestezic. O luna nebuna, teribila. O luna in care am depins de Dumnezeu, in care am cunoscut deplin ca sunt la voia milei Lui. Si Dumnezeu a fost generos, a fost mai inalt decat meritele mele. Dumnezeu mi-a dat minuni, minuni de oameni care mi-au udat inima, minuni si binecuvantari.
Imi amintesc clar si lamurit dimineata in care m-am trezit cu un corp dureros de greu si lipsit de energie si bucurie, semn ca anestezicul s-a dus, si-atunci s-a intamplat minunea. S-au deschis cerurile si-am fost binecuvantata. A urmat o seara in care celule s-au relaxat si inima a batut. Simteam viata din nou.
E prima zi, prima zi in care sunt linistita si stabila. Si-acum traiesc stiind clar ca exista minuni, ca Dumnezeu este inimagimabil de bun.
Sunt departe si port poveri de dor, dor de tot ce-a fost, dar sa stiti oameni minunati ca mi-e drag sa-mi fie dor de voi. Multumesc pentru genunchii plecati. Dumnezeu sa-i rasplateasca. Mi-a fost drag ca mi-ati purtat grija. Dumnezeu sa va poarte grija si voua.
Transformarea asta poarta semnatura Lui. Binecuvantarile din "piatra seaca" sunt tot din acelasi Izvor. Ma trezesc saraca in cuvinte si bogata in binecuvantari.
Iti multumesc Iehova Iire!
No comments:
Post a Comment