Ce-i gresit cu tine, domnule?!

Nu functionez pe clisee, nu iau de bune vorbele altora, cum ca toti ati fi la fel, o apa si-un pamant, cu frunze si uscatura, cazute-n toamne tarzii. Nu, nu.  Si asta pana cand, in cazuri repetate in mintea se formuleaza o singura intrebare: Ce-i gresit cu voi, domnilor?!  De cand v-au crescut gheare voua domni in toata firea?
 Cu pretentii si tinute elegante, cu pozitii atarnate in epoleti?! Pe ce ape vi s-a scurs respectul? Si de cand atitudinea asta? De cand sunteti voi conservati in bule de valori inabordabile? De cand va e vorba grea si sunteti antisociali? De cand mizati doar pe interes din partea rasei noastre?
Stimabililor, daca vreti sa fiti stalpi, nu va rezumati la a fi nisip- e suparator numa la gandul de-a intra in papuci.
Armurile sunt pentru cavalerii carora le curge sange prin vene, si devotarea si respectul. Nicidecum pentru a te camufla, si-a te acoperi cu-un scut sa nu devii astfel om de vorba buna si de sfat.
Sunt revoltata in sinea mea, in rasa mea, ca am palarie si n-am in fata cui s-o inchin. Va indemn,  rasturnati oala, selectati cu atentie, ca pana la urma gaseste omul ce-a pornit sa caute.
Sa-mi fie cu iertare: Cer prea mult sa fiti barbati?!?!

Pentru ca nu mai stiu

Invart pierduta intr-o ciorba si amestesc gandurile cu zarzavatul.  De-ar iesi mai buna, le-as fierbe si pe ele...dar ce sa iasa din gramada de nesabuinta, cuibarita in aceasi minte?! M-am indopat cu alune dulci si sarate in speranta ca o sa-mi alung gustul asta de incertitudine din gura, fara succes insa.
Parca nu-mi mai plac telefoanele matinale.... si parca de niciun fel. Nu mai stiu reactiona in fata lor. Cand e de bine, nu ma mai stiu bucura. Vad tot partea goala. Si-atunci ca si azi, imi plec capul si ma rog: Doamne, nu te uita la mine, nu ma asculta...sunt asa nesabuita in sinea mea. 
Cand se intampla Doamne, nu mai stiu sa ma bucur. Sunt epuizata de asteptare. De fiecare zi in care ma trezesc si trebuie sa fiu puternica. De lupta fiecarei zile. Sunt epuizata cand simt ca trebuie sa mai trag o data de mine, sa mai accept, sa ma confrunt cu necunoscutul, cu responsabilitatea. 
Doamne, binecuvinteaza Tu ce m-asteapta. Fa-ma demna. Fa-mi neuronii harnici! Lasa bucuria si lasa Doamne intelegerea voii Tale si-apoi si odihna ca ma aflu-n planul Tau. 
De cateva zile imi tot suna cantarea asta in minte: 

Totul e în Mâna Lui

Totul e a Domnului

În Mâna Lui, în mâna tare 

A Domnului

Viaţa noastră-o-ncredinţăm 

În braţul Domnului Isus

El ne poartă paşii noştri

Aşa cum ne-a spus

Să lăsăm în grija Lui 

De ceea ce va veni

Este cineva în slavă

Ce ne vede zi de zi.

Si daca eu am cerut de la Tine sa fiu in Voia Ta, si daca Tu tii toate lucrurile, mai da-mi un gram putere sa pot birui si-acum. Sa fii onorat, prin ce sunt, prin ce fac! 

Fărâme de iubire

Aseara am vorbit mai mult la telefon. Si asta nu pentru ca mi-am propus asta, ci pentru ca prietena dupa prietena m-a sunat. Cand eram la al 4lea telefon, am realizat asta. Ca Dumnezeu im da farame de dragoste prin oamenii din jurul meu. Oameni care simt impreuna cu mine. Care isi amintesc de mine. Care ma incurajeaza, si credeti-ma au cele mai frumoase cuvinte. Oameni prezenti si disponibili. Pe care ma pot baza oricand si respir asa binecuvantata. Gandesc ca si prietenia e o minune, si eu ma declar mai privilegiata. 

Mai primesc farame prin mesaje la ore tarzii sau matinale,  primesc atentii mari si mici, sunt cuprinsa de-un scut de iubire, revarsata de Dumnezeu in voi si raspandita apoi, farame de iubire. In multe seri am tacut inaintea Lui, aveam doar multumire si recunostiinta, fara cuvinte. Eu tac si El ajuta. Binecuvantate fie ele taceri, in care biruitor iese Ajutorul Lui in cale. (Taci inaintea Domnului si nadajduieste in El )
E mai greu acum, dar nadajduiesc neclinit ca Mana Lui ma poarta si indraznesc Doamne sa mai vreau minuni! si farame si binecuvantare! 
Mai vreau si multumesc, si voua, si Lui! 

Ruga pentru poporul meu

Doamne, e ceas de cumpana peste poporul meu.  Doamne,  nu parasi lucrarea mainilor Tale.  Vino si fii Domn! Intra in tara si binecuvinteaz-o!  Vino cu putere, cu scutul Tau de razbonic viteaz, vino Doamne si intinde-Ti aripa peste romani.
Esti cea mai reala nevoie a noastra, tanjim Doamne dupa Tine, fa din poporul acesta poporul Tau! Sa se ridice mainile noastre spre Tine, Dumnezeu. Sa te slaveasca gurile noastre!
Suntem incordati cu totii, analizam sondaje, intrebam prieteni, simtim impreuna cu cei din diaspora care din solidaritate asteapta de ore nenumarate sa voteze. Dar Tu esti Dumnezeu. Suveran! Tu stii totul si poti totul! Si voia Ta e neclinta pentru noi! Te rog, Doamne, sa-ti versi Tu bunatatea peste poporul nostru!  Sa traim in pace si-n libertare de credinta, sa fim credinciosi Tie!

Binecuvinteaza Doamne poporul Tau!
Mandra ca sunt romanca!

Mai...

Doamne, 

S-au ridicat valurile si imi inunda sufletul. Ochii imi inunda obrajii.  Nu uit Doamne ca Tu esti Izbavitorul meu, Dumnezeul minunilor. Nu pot uita Doamne, Mana Ta la lucru. Nu pot uita vocea Ta certand furtuna din jurul meu. E agitata marea din nou.  Mi-e inima zdrobita. Ma tem sa nu traiesc oricum, sa nu traiesc cu folos.  Ma tem ca n-o sa ma potrivesc in niciun loc, in nicio inima.
Doamne, fii credincios si-acum. Mai vreau minuni de la Tine!
 
"Vei fi intarita prin neprihanire. Izgoneste nelinistea, caci n-ai nimic de temut, si spaima, caci nu se va apropia de tine."

Crețulina curajoasă

Am cunoscut-o intr-o zi de octombrie. Ten frumos masliniu si bucle jucause, revarsate pe spate.  Ochii misteriosi si stralucitori. Mi-a fost stalp vreme de-o luna, si-o bucurie in fiecare zi si oricat de tare ne-a fost teama ca nu reusim, eu una, o declar eroina. Cretulina curajoasa ce esti!
Mi-as fi dorit tare sa nu-ti incepi asa cariera, dar sunt sigura ca temeiile, in viata, se pun cu pietre tari ca sa fie constructia solida.
 Esti un om puternic, si daca se vor mai ridica valurile asupra ta sa nu te temi ca nu le biruiesti. Esti inzestrata si capabila sa umbli pe ape.
Ma voi amuza cu gandul la "Scuturici", cel mai probabil te voi mai astepta dimineata, stiind ca intarzi, te voi cauta prin birou sa-ti pun intrebari, voi fi linistita la gandul ca nu mai arunci cu animalutele tale in mine, insa ...in fiecare zi imi va fi dor!
Sa fii curajoasa si Dumnezeu sa-ti poarte  de grija! Cum ziceam: esti o eroina!

Pe drum de toamnă

Pe drum de toamnă,
dintr-un car cu boi,
se auzea un vuiet de butoi:

- Eu sunt... bum!... bum!... butoiul
care bubui pe drum!
Sunt bucuros că am volum!
Că doar nu-s buburuz
sau bolovan
să tac buştean
ca ăst butoi
ce zace-alături bobotit
ca un buboi!...

Şi-ai casei au sărit năboi
cu păhărelele,
zicând glumeţ:
- Hai, dă-ne-o probă, măiastre vorbăreţ.
- Bum!... Bucuros!
Vă dau!
Dar... mai domol!...
Căci, să vedeţi...
pentru moment,
sunt gol...
- Dar tu? i-au zis butoiului vecin.
Nu spui nimic?
- Nu pot
Sunt plin.

Şi s-au umplut paharele de vin!...

Şi-acum
MORALA-şi dă tributul:
Atunci când e Cristos în noi,
nu mai vorbeşte doaga de butoi,
ci conţinutul...

[Costache Ioanid]

Mă va purta

E seara.  Ziua a fost tensionanta si decisiva. Cumva pluteam in aer, din nou. Fara incetare mi-a rasunat in minte cantarea asta:

Mâna Ta, Doamne,
M-a scăpat din noaptea grea.
Mâna Ta, Doamne,
Mă păzeşte în noaptea rea.
Şi poate fi valul înalt,
Tu ţii corabia mea.
Mâna Ta, Doamne, mă va purta.

M-am gandit mai devreme ca respir rugaciune si nu aer. Mi-am impletit in minte disperarea si aproape m-am certat cu Dumnezeu: ce castigi daca ma chinui? 

Pe seara am primit un telefon, si-apoi si-o intalnire, si-apoi o minune. Am ramas muta si-am plans. Am plans cu lacrimi fierbinti, cu ecou viu de rugaciune  de-o seara inainte, implinita. Doamne, vreau sa vad minunile Tale! Si-a fost asa prompt. Asa credincios.Privesc in jos cu rusine. Tac, Dumnezeu lucreaza, si nu oricum si nu prin lucruri mici. Dumnezeu face minuni!  Sa nu va indoiti de Dumnezeu.  Scriam cu o seara inainte ca mi-e sufletul ars si uscat, acum e vindecat si udat...Ti-ai facut Numele de slava! 

Daruitorule, daca citesti si tu, Dumnezeu sa-ti rasplateasca! Sa nu duci lipsa de niciun bine! 

 N-am cuvinte sa-Ti multumesc, Doamne! 

Inima biciuita

Inima biciuita, pe toate partile, arsa cu nerabdare, cu tacere. Cu timpul lui Dumnezeu intarziat...Cu durere. Cu avalanse de intrebari surde, cu depresii care bat nerabdatoare la usa, cu puteri epuizate.  
Si ma rog fierbinte sa ajunga ruga mea la El, sa intervina cumva, sa vad minunile Lui si inima sa mi se transforme intr-un rau de lauda si multumire.  El ia aminte la rugaciunea nevoiasului si nu-i nesocoteste rugaciunea. (Ps.102:17) 
Asta ma mai tine....