Parca nu-mi mai plac telefoanele matinale.... si parca de niciun fel. Nu mai stiu reactiona in fata lor. Cand e de bine, nu ma mai stiu bucura. Vad tot partea goala. Si-atunci ca si azi, imi plec capul si ma rog: Doamne, nu te uita la mine, nu ma asculta...sunt asa nesabuita in sinea mea.
Cand se intampla Doamne, nu mai stiu sa ma bucur. Sunt epuizata de asteptare. De fiecare zi in care ma trezesc si trebuie sa fiu puternica. De lupta fiecarei zile. Sunt epuizata cand simt ca trebuie sa mai trag o data de mine, sa mai accept, sa ma confrunt cu necunoscutul, cu responsabilitatea.
Doamne, binecuvinteaza Tu ce m-asteapta. Fa-ma demna. Fa-mi neuronii harnici! Lasa bucuria si lasa Doamne intelegerea voii Tale si-apoi si odihna ca ma aflu-n planul Tau.
De cateva zile imi tot suna cantarea asta in minte:
Totul e în Mâna Lui
Totul e a Domnului
În Mâna Lui, în mâna tare
A Domnului
Viaţa noastră-o-ncredinţăm
În braţul Domnului Isus
El ne poartă paşii noştri
Aşa cum ne-a spus
Să lăsăm în grija Lui
De ceea ce va veni
Este cineva în slavă
Ce ne vede zi de zi.
Si daca eu am cerut de la Tine sa fiu in Voia Ta, si daca Tu tii toate lucrurile, mai da-mi un gram putere sa pot birui si-acum. Sa fii onorat, prin ce sunt, prin ce fac!
No comments:
Post a Comment