Inima biciuita, pe toate partile, arsa cu nerabdare, cu tacere. Cu timpul lui Dumnezeu intarziat...Cu durere. Cu avalanse de intrebari surde, cu depresii care bat nerabdatoare la usa, cu puteri epuizate.
Si ma rog fierbinte sa ajunga ruga mea la El, sa intervina cumva, sa vad minunile Lui si inima sa mi se transforme intr-un rau de lauda si multumire. El ia aminte la rugaciunea nevoiasului si nu-i nesocoteste rugaciunea. (Ps.102:17)
Asta ma mai tine....
No comments:
Post a Comment