Ce-i gresit cu tine, domnule?!

Nu functionez pe clisee, nu iau de bune vorbele altora, cum ca toti ati fi la fel, o apa si-un pamant, cu frunze si uscatura, cazute-n toamne tarzii. Nu, nu.  Si asta pana cand, in cazuri repetate in mintea se formuleaza o singura intrebare: Ce-i gresit cu voi, domnilor?!  De cand v-au crescut gheare voua domni in toata firea?
 Cu pretentii si tinute elegante, cu pozitii atarnate in epoleti?! Pe ce ape vi s-a scurs respectul? Si de cand atitudinea asta? De cand sunteti voi conservati in bule de valori inabordabile? De cand va e vorba grea si sunteti antisociali? De cand mizati doar pe interes din partea rasei noastre?
Stimabililor, daca vreti sa fiti stalpi, nu va rezumati la a fi nisip- e suparator numa la gandul de-a intra in papuci.
Armurile sunt pentru cavalerii carora le curge sange prin vene, si devotarea si respectul. Nicidecum pentru a te camufla, si-a te acoperi cu-un scut sa nu devii astfel om de vorba buna si de sfat.
Sunt revoltata in sinea mea, in rasa mea, ca am palarie si n-am in fata cui s-o inchin. Va indemn,  rasturnati oala, selectati cu atentie, ca pana la urma gaseste omul ce-a pornit sa caute.
Sa-mi fie cu iertare: Cer prea mult sa fiti barbati?!?!