Aseara am vorbit mai mult la telefon. Si asta nu pentru ca mi-am propus asta, ci pentru ca prietena dupa prietena m-a sunat. Cand eram la al 4lea telefon, am realizat asta. Ca Dumnezeu im da farame de dragoste prin oamenii din jurul meu. Oameni care simt impreuna cu mine. Care isi amintesc de mine. Care ma incurajeaza, si credeti-ma au cele mai frumoase cuvinte. Oameni prezenti si disponibili. Pe care ma pot baza oricand si respir asa binecuvantata. Gandesc ca si prietenia e o minune, si eu ma declar mai privilegiata.
Mai primesc farame prin mesaje la ore tarzii sau matinale, primesc atentii mari si mici, sunt cuprinsa de-un scut de iubire, revarsata de Dumnezeu in voi si raspandita apoi, farame de iubire. In multe seri am tacut inaintea Lui, aveam doar multumire si recunostiinta, fara cuvinte. Eu tac si El ajuta. Binecuvantate fie ele taceri, in care biruitor iese Ajutorul Lui in cale. (Taci inaintea Domnului si nadajduieste in El )
E mai greu acum, dar nadajduiesc neclinit ca Mana Lui ma poarta si indraznesc Doamne sa mai vreau minuni! si farame si binecuvantare!
Mai vreau si multumesc, si voua, si Lui!
No comments:
Post a Comment