A mai trecut un an, s-a dus… Si-n veci n-o sa mai vie...


S-a dus... si mi-a lasat , multumesc Domnului o tolba plina de invataturi. Scriu cu tristete, nu pentru ca se termina, ci pentru ca bilantul nu este favorabil. Am muncit mult, prea mult pentru mine, asta e durerea mea...din 12 luni, 9 au fost muncite sarguincios, insa nu gustul satisfactiei pentru "munca de sine" e dulce, ci doar investitia in altii.
Am invatat ca muncind pentru mine voi avea un gust amar si un suflet gol. Am invatat ca nicio mandrie nu ramane nepedepsita si orice inaltare isi are caderea ei.

M-am bucurat insa anul asta de bogatia de oameni care mi-au poposit in inima. Oameni dragi, atat de dragi ca au patruns in cele mai adanci unghere ale sufletului si pe care m-as incapatana sa-i pastrez pentru veci acolo.

Am invatat ca eu sunt singura care pot intretine sau sfarama relatii, depinde cum alegi.
Am invatat ca exista locuri de exil ale sufletului, vorbe care topesc sau taie, depinde cum alegi sa le folosesti. Am invatat sa sper, sa cred, sa raman optimista si atunci cand nu sunt. Am simtit ca Dumnezeu s-a purtat si se poarta cu cea mai mare bunatate, fata de mine, chiar si atunci cand am meritat cel mai putin.

Si acum perspective... doresc dragoste deplina in inima, dragoste sfanta si curata, tanjesc sa-L iubesc pe El si apoi pe dragii mei, mai mult si mai mult. Doresc intelepciune.....doresc sa'nvat sa-mi asez supararile si bucuriile, exaltarile si caderile, sa fiu constienta ca toate trec, doar Tu ramai.

daca ar fi cuvinte, Ti-as multumi... pentru ca de cand sunt cu Tine, traiesc in belsug, in cel mai mare belsug al vietii mele !

O, Dumnezeule Ceresc
Rugamu-Te fierbinte
Sa fii cu noi in orice zi
Si-n anul care va veni
Sa ne ajuti Parïnte...

Pentru tot ce nu sunt, pentru tot ce n-am fost, pentru tot ce am zis, pentru tot ce n-am zis...si nu trebuia.... sa ma Ierti !

Doamne, am o dorinta

Doamne, doresc atat de mult sa nu vad lacrimi in ochi de copil...
Doamne, te rog atat de mult sa nu mai lasi pe pamant copii bolnavi , copii cu picioruse mai scurte, cu inimi plapande, copii cu sistem osos slab dezvoltat, copii cu piele diferita, copii cu plamani obositi sau rinichi subrezi, copii cu malformatii sau diverse sindroame.
Doamne, te rog atat de mult sa nu mai sufere copiii nostri. Sa nu mai fie nicio inima intristata si jefuita de bucurie.
Doamne, te rog, nu-i pedepsi pe ei pentru greselile noastre.
Fie Doamne ca fiecare copil sa simta mangaierea unei mame si incurajarea unui tata.
Doamne te rog, te rog mult, atinge-Te de copii neputinciosi... te rog Doamne, nu mai lua la Tine razele inainte de apusul soarelui. Te rog sa nu mai gazduiesti niciun parinte pe holuri de spital .
Meritam mustrarea Ta.... da' Te rog, in marea Ta indurare, Doamne asculta glasul meu.. tamaduieste pruncii Tai.

Pentru ca ieslea mea a fost rece si goala

Doamne Isuse, realizez acum de ce nu te-ai putut naste in alt mod...

Inteleg Isuse, ca in casa mea n-ai avut loc pentru ca a fost prea plina de mine..
Inteleg Isuse, ca asternuturile imi inveleau pruncii asa ca n-a mai ramas si pentru Tine..
Inteleg Isuse , de ce a fost rece si gol locul unde Te'ai nascut..pentru ca asa era si inima mea...
Inteleg Isuse , de ce Te-ai nascut in intuneric, pentru ca si eu tot in intuneric ma aflam...
Inteleg Isuse, de ce asa putini au venit sa Te viziteze, pentru ca eram prea ocupati cu vizitele intre noi...
Inteleg Isuse, de ce n-am stiut nimic de nasterea Ta, pentru ca eram prea concentrati sa auzim altele.
Si astazi suntem tot asa suntem Isuse... inimile ne sunt iesle reci si goale, asternuturi facem din pacate gramadite, luminile ne sunt stinse, iar urechile surde. Iarta-ne ca in iesle ne nastem tot noi in fiecare zi...iarta-ne Isuse si vino, aprinde lumina si pregateste locul pentru o nastere noua.


Bine ai venit !

"dulcica bunicii "

Care brate ne-au mai leganat ca ale ei ? Cate buze ne-au mai pupat ca ale ei ? Cate mangaieri au fost mai profunde ca ale ei ? si cate vorbe dulci ne-au umplut inima ca ale ei ?
Cine ne-a crescut mai frumos ca ea ?

Si acum in suferinta si in durere, de s-ar putea am lua-o toata sa-ti fie drumul mai usor. Ti-am trimite putere indoita si am sterge orice umbra de tristete. Dar nu putem, nu putem cand El poate. si te lasam adanc ancorata in bratul Lui.

Sa fii puternica ! si tu esti dulce in sufletul meu ! aaa..si nu stiu trai fara tine !

>:D<

Eu, rebelă

Mă gândesc de foarte mult timp, să scriu, însă în amalgamul ăsta de simțuri n-am reușit să concretizez nimic în rânduri. Așa că am trăit într-o învalmășală așteptând fericita zi în care totul să prindă contur astfel încât să poată fi așternut în slove. Am vrut să păstrez ferecate toate aceste gânduri ale inimii însă conștiința nu m-a lăsat să trăiesc cu ele.

S-a facut lumină și s-a formulat totul într-o frază :“Mi-e dor de El, de pacea, de bucuria Lui…” Ni s-au desprins mâinile pentru o vreme și am rătăcit ca un copil rebel și mă doare, nu mă doare nou sau vechi , mă doare ca nu iubesc destul nici ieri, nici azi , nici maine. Nu iubesc cum se iubește. Fiara din mine a fost trezită și rând pe rând i-au fost împlinite toate poftele. Acum când diagnosticul a fost pus, mi-e dor de tot ce e El. Mi-e dor de susurul blând, mi-e dor de mângâiere, mi-e dor de felul unic în care știe El să-mi steargă lacrimile.

Și-acum când am rămas cu singurul tezaur simt asupra mea, umbra calda a Chipului Său și încet, încet îmi topește inima și îmi atinge sufletul. Și doresc Doamne să privesc prin ochii Tai, să mă văd pe mine, să-l văd pe cel de lângă și să privesc eternitatea.

Și mai doresc Hristoase, ia Chip în mine..și strânge-mă tare ca niciodată să nu te mai pierd !

22 punct

"Anii trec, nimeni nu`i mai opreste..
si ma`ntreb, ce a fost in urma mea.."

Aș vrea să spun ce a fost în urma mea, acum când pun "punct de toamnă." A fost un an de BELȘUG.
Mulțumesc Doamne că m-ai făcut cea mai fericită de pe pământul ăsta. Mulțumesc că n-ai uitat nici măcar o zi să-mi decorezi fața cu zâmbet și inima cu mulțumire. Adânc multumesc !
Mulțumesc mamă și tată că m-ați iubit și anul ăsta.Mulțumesc că ați fost lângă mine.
Mulțumesc Sister pentru tot ce ești.
Mulțumesc dragilor mei prieteni E & R; Tam; I.P; D, pentru brațe întinse, pentru vorbe calde,mulțumesc pentru timp, pentru fărâma de viață oferită, mulțumesc pentru că sunteți dragii mei. Iertare cer pentru tot ce n-am fost eu.
Mulțumesc PomVerde Team...Nyko, George, Luiza, Alex, Adi, Ionu ,NIK, Paul, Taro. E o bucurie să vă știu, să vă "cunosc". Iertare cer pentru ce am greșit față de voi.

Mi-e inima strengară ca un zâmbet de copil...mi-aș lua și acum păpușile și m-aș juca cu ele. Aș sta și acum cuminte în pat cu respirația întretăiată atunci când aș face prostii. Aș împlini încă o dată 5 ani și mi-aș purta și acum, nerabdătoare sarafanul bleumarin, în fiecare zi, la grădi.
Însă acum cu ușile copilăriei larg deschise aleg să iubesc ! să vă iubesc pe toți din nou și din nou. Asta e adevărata fericire! Și aleg ca nimic să nu stea în fața iubirii mele pentru Tine, Viteazul meu!

Sunteți toți complet și irevocabil în inima mea ! >:D<

xxxxxxxxxxxxx

Innobilata pentru a fi femeie

Nu am exagerat deloc când am hotărât în mintea mea că a fi femeie este o noblețe. E de fapt fundița cu care vine prins cadoul numit "viață". În mâinile tale de femeie ți se dau frâie cu care poți cârmui viața și moartea. Ți se încredințează caractere de construit și clădit. Ti se dă de fapt cea mai
însemnată slujbă de pe pământ. Pentru tine, ca femeie, dragostea e viața toată*.
Pentru partenerul tău de viața devi o a doua mamă. Pentru eșecuri, înfrângeri, pentru orice luptă pierdută , devi umărul de putere. Nu te teme să faci parte din umbră.. din culise se poartă cele mai victorioase lupte.
Pentru orice vorba nepotrivită de pe gura lui, învața s-o înabuși cu buzele tale. Pentru orice farmec lipsit de tărie, apelează la înțelepciune și poartă-te cu muuultă bunătate.
El e fericit și mulțumit când totul merge bine. Contribuie și tu la mulțumirea deplină. Ești suficient de înzestrată să te porți recunoscatoare cu domnul tău. Poți eșua în multe domenii, însă în acesta deprinde-te să excelezi.
Poartă-te cu înțelepciune ! Fii femeie !

*mulțumesc I.P.

asemeni ochilor

Sa fie oare de vina ora matinala la care m-am trezit ?! poate...cert e ca in mintea mea a poposit un gand..
L-am numit simplu: "legaturi de ochi" nu stiu cat de ciudat suna in urechile voastre si ce ecou are in mintiile voastre, insa eu tare doresc sa fiu asemeni ochilor in relatiile cu ceilalti.
Eu...n-am zambit niciodata cu un singur ochi, si nici n-am plans. Ochii tot ce fac, fac impreuna, cum simte unul , simte si celalalt. Ar fi cea mai mare rastignire a sinelui, daca am fi ca ei. Daca am invata de la ei cum sa-ti iubesti aproapele.
Nu pot sa nu remarc puterea lor de a rezista intemperiilor, nu pot sa nu remarc ca desi sensibili sunt totusi tari.
Sper sa nu para extrem de bizar daca iti doresc: "sa fii ca ochii! "

Ori

De cate ori mi-am luat ochii de la Tine, m-a durut.
De cate ori te-am pierdut din vedere, am cazut.
De cate ori mana mea s-a desprins din mana Ta, m-am prabusit.
De cate ori ochii mei nu i-au intalnit pe ai Tai, luminea mea s-a transformat in intuneric.
De care ori inima mea n-a iubit inima Ta, intai de toate, a fost zdrobita.

de 3 ori S

Cred ca nu exista niciun loc in care sa-mi exprim dorurile ca in asta...(sper sa ma suporte pe mai departe). Dorul de acum insa e mult mai special..mi-e dor de un triplu S ... Surpriza, Surprindere si Spontaneitate.

Mi-e tare dor de o surpriza..poate pentru ca in momentul de fata nu-mi amintesc sa mai fi avut vreuna in ultimii ani. Una dintr-aia care sa se lase cu strigate de bucurie si apoi cu obraji stropiti cu lacrimi de entuziasm. Mi-e dor de nou, de neasteptat..

E mai ferice sa dai decat sa primesti si martor mi-e Domnul ca imi framat mintea in fel si chip sa plamadesc surprize dragilor mei, asa incat sa fie autentice si sa aduca uimire si bucurie. Nu stiu cat reusesc, dar stiu ca imi place sportul asta. Si daca nu-mi va mai fi ingaduita nicio surpriza in lumea asta, voi continua sa pun in practica toate spontaneitatile care imi trec prin cap !

Sa fiti surprinsi! cu bucurie, aceiasi eu.

terger

Azi am spus in van.. "n'aduce anul , ce'aduce ceasul " si e drept, cred asta. E drept ca din calm si liniste..din cea mai dulce liniste, vine furtuna. Se aduna norii ca-ntr-un consiliu de pufosi , fiecare aducandu'si incarcatura "pretioasa"... nu stiu daca dau cu zarul care sa inceapa ,cert e ca la scurt timp dupa ce se aduna , revarsa asupra napastuitului tot ce si-au adus in pumni. Si nu varsa putin sau finut , ci in cantitati mari si insemnate...astfel incat apele lor ajung uneori pana la genunchi, alteori mai sus. Si-i vom primi cu bucurie, bucuria aia inundata de lacrimi dureroase. Nu se fac oare ochii mai frumosi in urma lacrimilor ? Nu se face oare inima mai buna ?

Ma intreb daca regret..regret ca n-am pus punct, cand s-a pus virgula.

In rest cred cu tarie, ca urmatorul nor Il poate ascunde pe El, asa ca te rog, fa-mi inima mai buna si curata cand sunt nori si cand e soare, atat de curata incat sa ma pot ridica deasupra lor si sa-Ti pot vedea Chipul si simti imbratisarea.

epilog de vara

Scriu intr-un septembrie auriu despre o vara magica!
O vara de belsug !

A pasit El pe nisip purtandu-ma pe brate. Am fost la extreme ..am fost nespus de incercata dar si nespus de bucuroasa. Am ras , dar am si plans. Am trait ! Pretuiesc viata !
Am invatat sa iubesc inimi cunoscute si mai putini cunoscute. Am intalnit doar oameni minunati. [Umple Domnul inimile lor cu dragostea Lui si mintile lor cu intelepciunea Lui.]

Am inima colorata in nuante vii si fata decorata cu zambet de copil..toate iesite dintr-o inima cu cicatrice si pe alocuri cu rani, sangerande inca, pentru ca numai in urma furtunii am omagiat soarele.
Multumesc strainului care mi-a colorat serile de vara, de la distanta! multumesc Domnului pentru el !

Sunt binecuvantata, prea mult binecuvantata. Si Iti multumesc. Iti foarte multumesc!

va fi pururi stanca inimii mele !

"Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururi stânca inimii mele şi partea mea de moştenire." Psalmul 73:26

"Nu-i calea noastră veşnic însorită
Nu-i viaţa totdeauna un palat
(:Dar o trăim, că merită trăită
Când peste lumea asta mărginită
(:Există Dumnezeu:) cu-adevărat!"

El este minunat ! si o spun si o cred ! si strig si catre El . In incercarea cea mai grea Tu-mi dai puteri nespuse.
Cred ca Tu te atingi de inimile frante, de trupurile neputincioase, cred ca Tu vei fi sot si tata, cred ca Tu stergi lacrimile de pe obrajii singuri, si mai cred ca nu va fi zi sa nu-mi dai putere sa stau pe genunchi in prezenta Ta, fata nefiindu-mi demna sa Te priveasca.
Cred ca de jos cerul se vede mai bine si atunci cand Calauzele amare imi strang mainile dureros. Si in final cred ca zambetul celor ce sufar este mult mai frumos.



Hristoase, fa-mi inima mai buna !

EU cred !!!

M-am trezit in miez de noapte sa-mi reamintesc cum e sa fi mana in mana cu tatal tau, atunci cand se lasa înserarea in inima...Mi-e dor si de imagine, ca strangerea si-a pierdut demult intensitatea. Ma doare azi sa calatoresc fara Pastor, dar sunt incredintata ca la strigatul meu , prezenta-I va fi neintarziata. Cred orbeste si voi crede pana in ultimul ceas, cred ca un copil naiv ca El poate si ca exista un loc pe care il pot numi Jehova Iire. Cred si nimic nu va clatina crezul meu .. "ca nimic nu este prea greu" pentru Tatal meu.
Cred ca El este Cel care reface familii, alina inimi frante, ingrijeste de pruncii inca nenascuti si vegheaza asupra vietiilor in care apune pentru o vreme Soarele bucuriei.
si as iesi afara sa strig la luna si la tot ce ai creat : este oare ceva prea greu pentru Domnul ? Nu va purta de grija Domnul din nou si din nou atunci cand inima arde de durere ?

Pastorule, vino in ajutor !

sunt trista... asa putin prin colturi ...

da sau nu ?

Nu devii batran fiindca ai trait un anumit numar de ani, devii batran fiindca ai dezertat de la idealul tau. Anii rideaza pielea, dar renuntarea la ideal rideaza sufletul.



Si acum, cunoscand dreptatiile celui din urma, ma intreb: sa renunt si eu ?

pe Inaltimi

Cam asa se pustieste sufletul meu de dor...se urca undeva pe inaltimi, se retrage si isi incuie usile. Ar varsa undeva tot preaplinul din el.. tot paharul asta adunat. N-a stiut si nici n-a simtit vreodata dorul..dar de luni incoace, ii rupe sufletul. De cand tu , inima frumoasa m-ai lasat sa cunosc putin din tine.
Sunt in drum spre Inaltimi...de fapt acesta mi-e dorul , ca spinul Dragostei sa infloreasca in inima'mi si sa usuce astfel toate buruienile firii. Astept o noua zi..in care picioarele schilodite de rautatiile pacatului, gura diforma si hidoasa de indemurile infame, se vor transforma in drepte si frumoase, umbrite de alte bucuriei si pacii calauze. Astept cu dor sa te intorci..si tu suflet minunat si tu si Tu...

Oare florile sunt geloase pe fluturi ca pot zbura sau fluturii sunt gelosi pe flori ca pot imparfuma ?!



















Dă-ţi seama ce vrei cu adevărat. Asta te va opri să mai vânezi fluturi şi te va determina să sapi şi să cauţi aur.





Iubirea este o primăvară din care trebuie să stârpeşti multe omizi, ca să poţi culege-n toamnă frumoase fructe. Dar ce păcat, poete, stârpind omizile îţi stârpeşti în mai trandafirii tăi... de fluturi.



p.s. imi intra fluturii pe fereastra si mi se aseaza pe usa. ma invata sa iubesc in culori.

Bucuria este DRAGOSTEA care se desfata in sine
Pacea ...este DRAGOSTEA care se odihneste
Rabdarea este DRAGOSTEA care asteapta
Bunatatea este DRAGOSTEA care reactioneaza
Facerea de bine este DRAGOSTEA care alege
Credinciosia este DRAGOSTEA care isi tine cuvantul
Blandetea este DRAGOSTEA care simte cu altii
Infranarea poftelor este DRAGOSTEA care rezista ispitei



p.s. multumesc Straine ca ma trezesti in miez de noapte sa-mi amintesti sa iubesc !

Esti pretios !

bagaje :-?

Mai sunt cam doua saptamani pana sa plec si ma surprind pe mine, facand inca de pe acum bagaje...e drept ma gandesc sa fac liste cu vreo saptamana in urma..insa astazi n-am mai rezistat si am trecut direct la fapte..mi-e geanta plina deja.
Si tot caut in mintea mea motivul determinant si cum nu gasesc nimic plauzibil ii spun inimii din nou : "inima nebuna..cum e posibil sa iubesti sa pleci la fel de tare cum iubesti sa ramai ?!" de fapt ...introspectand mai bine revin la dorul ala adunat de ani, luni, saptamani si zile. Parca bagajele ma linistesc amintindu-mi ca voi pleca curand. Asa e si viata...s-o traiesti mereu pregatit pentru "neasteptata plecare" sa fie inima mereu curata si gata de zbor.

Va indemn : spor la bagaje ! zborul nu se anunta !

Aceiasi eu ...

Ma bucur de o mult asteptata liniste. Mi s-a pustit sufletul si mi-a devenit singuratic...rataceste pe plaiuri linistite. Mi-era dor parca...sa-i redau libertatea de a visa ...de a se avanta in necunoscut.
Lucrez de dimineata pana seara cu oameni harnici, ma simt utila si mi-e drag. Fac ceva cu viata mea. Parca am atat de multe de facut, e asa de bine sa fii util. nu mai trece viata pe langa tine. Iti iese ceva din mana.
Dar cel mai mult ma bucur de El. Ma bucur ca in tacerea asta a sufletului se aude susurul bland al vocii Sale. Ma topesc de dor la gandul e ca El e prezent acolo si soapta Lui blanda ma invata din nou si din nou. Azi, prin El, ma simt implinita.

si da...si azi mi-e dor....

un an de dor

Un pic de pâine, un strop
de apă, o fereastră cât cerul
pentru toate florile lumii – neînvinse
o cămaşă de schimb şi
cu un creion în chip de baston alb
aş colinda noiembrie
de la un capăt la altul

Fiecare zi este o uşă, unele vor fi ninse
altele adumbrite, ceţoase, însorite
una anume de-aş nimeri-o
cea spre dorurile… ah, dorurile mele
încărunţite...

Ah ..deschide usa Doamne inspre implinirea dorurilor mele. Si pe cele neimplinite, alina-le Tu.

De un an mi-e dor de tine,locuitor al Inaltimilor !

binecuvantata fii tu, dezamagire

Mai ciudat de atata nu puteam rosti, stiu. Dar asta imi aminteste ca atunci cand imi umplu bagajele cu asteptari si nu sunt "onorate" trebuie rand pe rand sa le dau jos. Imi aminteste ca doar asteptarile din voia-I sunt reale.
Imi amintesc ca le port pe riscul meu...ca le port pentru o vreme si debarasarea de ele presupune durere. Cred ca e singura durere a vietii mele din care n-am invatat niciodata nimic. Singura lectie din furtuna la care sunt corijenta. Aleg mereu sa iubesc, sa astept, aleg pe riscul meu.
sa-mi amintesti dezamagire sa te binecuvintez mereu ...imi amintesti ca traiesc, iubind astfel !

Adevărul e că ador poza asta... îmi spune protecție și iar protecție. Calmul și liniștea de care sufletul meu e avid. Am pus în cupa sufletului de toate florile ...și au rămas doar panseluțele dragostei. Adevărul e că vreau să iubesc ca'n primăvară mereu chiar dacă'i vară acum. Vreau iubirea aia regeneratoare, care nu intra într-un erros sălbatic răsfrângâdu-se agitat asupra vieții și așa prea tumultoasă. Vreau să privesc de sus un om, doar când îi întind mâna să-l ridic. Vreau să-mi ridic glasul doar atunci când strig în rugă pentru altul, nu când ni se distanțează inimile și devenim reci și goi cu dragii noștrii. Vreau să cred că timpul și distanța nu sunt factori decisivi pentru lumea asta. Vreau să cred că azi le conducem noi și nu ele pe noi. Vreau o inimă veselă, un cer plin de baloane colorate și copaci îmbrăcați în haine colorate. Vreau câmpi cu flori .. Vreau să zic multe, dar aleg să le spun fără cuvinte. Vreau să cred că vom rămâne sub pavilionul dragostei al "Nuștiucui" când vom merge în țara lui "Nuștiuunde". Vreau să cred că într-o zi, Soarele va străluci doar pentru noi. Și bucata asta de cer ne va strânge , fără a ne mai despărți vreodată.

Vreau asupra ta un cer plin de baloane, câmpi cu flori și copaci îmbrăcați colorat. Vreau o inima ca a Lui. Vreau să-ți fie bine...

cioburi din mine

"Obosesti mergând, si nu zici: ,Încetez!' Tot mai gãsesti putere în mâna ta: De aceea nu te doboarã întristarea. " Isaia 57:10

Obosesc si eu numai la gandul ca m-am imprastiat in mii de cioburi. Ca nu ma regasesc...ca tot ce-am fost o data nu mai sunt azi. Ma simt secatuita de nopti lungi, pline de ganduri chinuitoare, imi simt sufletul prea plin de dragoste ...O dragoste careia simt ca nu-i mai fac fata, ca ma epuizeaza fiindca nu stiu s-o canalizez intelept. Ma chinui si traiesc azi la maxim cu teama gandului ca maine voi putea pierde, ce iubesc azi.
Ma doare azi cel mai tare sufletul singuratic pe care l-am intalnit. Tacerea lui imi spune mai mult decat vorbele. Mi-a stat viata in loc...m-am intrebat pe mine si am intrebat apoi pe altii : " de ce sufera ? " am intrebat si Gladiatorul... nici el n-are raspuns... Ma doare pentru sufletul pe care eu il vad tanar, dar care se crede batran. As vrea ca viata sa ajunga in punctul acela in care sa primeasca putere , sa primeasca o noua perspectiva, sa inteleaga azi tot ce n-a inteles ieri. As vrea ca sufletul tau sa zambeasca azi, as vrea ca misterul ochilor tai negrii....sa treaca, lasandu-se coplesiti de unica si durabila pace, a Lui.
Cred din toata inima... ca va veni ziua ...in care toata ceata se va indeparta... si ochii tai se vor oglindi curat, reflectand frumusetea sufletului tau minunat.

Si cred ca si ochii mei vor capata nuante de cer. Inlaturand temerile, ne pregatim de zbor ...

"Cãci asa vorbeste Cel Prea Înalt, a cãrui locuintã este vesnicã si al cãrui Nume este sfânt. ,Eu locuiesc în locuri înalte si în sfintenie; dar sunt cu omul zdrobit si smerit, ca sã înviorez duhurile smerite, si sã îmbãrbãtez inimile zdrobite." Isaia 57 :15

am aripi

Îmi cresc aripi către o nouă viaţă,
către un somn lin fără de uitare
către acele vise, ce azi le am
aşa cum le-am avut şi ieri
şi le mai am şi mâine...
Îmi cresc aripi, aici
lângă lăstarii timpului meu
şi vreau să zbor...,
dar voi zbura acolo unde
numai lăstarii timpului o vor şti
Îmi cresc aripi,
către o ţintă bine definită
şi chiar dacă îmi va fi greu
voi învinge..., doar
am lăstarii timpului meu
ce acum abia au răsărit.
Am aripi şi sunt abia
la începutul zborului meu
către... TOT
Am aripi!

ploaie de duminica seara

Reteta e simpla. Iesi in graba din casa si iti uiti umbrela. Afara decorul e magic. Soarele sta ascuns pe undeva lasandu-i loc unei perdele de nori in nuante terne. Distractia nu se lasa asteptata. Incepe repede si sigur. Desigur ca isi face o intrare fastuoasa: cu tunete si cu fulgere, la propriu. ah.. si in amaru' asta suntem trei "prietene de ploaie" si o umbrela Mary Poppins. Ne consolam una pe alta ca ploaia-i de la Domnul, nu conteaza ca-ti uzi fusta, strampii, bluza, parul, si ca ti se duce pe "apa ploii" , make-up'ul. In toata povestea asta (e drept ca nu cu pesti, dar nici mult nu mai era ) am remarcat un lucru : cand fulgerul a coborat printre pamanteni, ne-am strans, toate ca intr-o celula sub umbrela fermecata ce ne proteja "chipurile" de rau. Asa e in viata. Trebuie sa fie celula plina, nu cu multi: putini, buni si siguri, cu oameni care se strang cu tine cand urmeaza tunetul. Iti multumesc tie pentru gandul, vorba, ruga, imbratisarea din furtuna. Cand le-am simtit , glasului tunetului a devenit surd.

Iar tu, stai sub umbrela mai departe. Acolo-i harul !!!

va salut eu. o fada asemanare de Mary Poppins cu umbrela de secolul 21.

red moon

A inceput de cu seara in urma unui telefon instantaneu. Trei viteji inarmati cu o patura si un imortalizator au pornit in aventura.
Marele fenomen al anului -> "luna cereala " am stat pe iarba si am privit inspre ea. Era insangerata. Mai marii spun ca din princina poluarii. Mie imi place sa cred ca durerile noastre au fost filtrate prin ea in drum spre ceruri.
Aventura n-a fost nici pe departe usoara....ci a presupus una bucata urias alaturi de doua insotitoare ; una visatoare si tacuta si alta vesela si neastamparata. (mi-a spus intr-o vreme un gladiator ca un urias in prezenta unei d-soare se simte mai puternic...ma intreb cum s-a simtit cu doua.)
Imi rasuna in urechi ca lucrurile bune se obtin cu greu .. a meritat sa urc dealul. Rasplatirea Inaltimilor a fost pe masura asteptarilor.
Dupa ce a suferit crunt, sfantul astru a devenit din nou radios, pur, dovedindu-mi, ca poti iesi victorios in viata si din cea mai grea umbra a circumstantelor.

p.s. "semnele sunt tot mai clare....astept o noua zi, un soare cald..."

celei ce maktub i se spune

Inainte sa ma hotarasc sa-ti scriu ceva tot zambesc la poza asta..si ma gandesc la ce spuneam in perioada aia : "ce amar transformat prin credinta in har " Slava Domnului ca ne bucuram de binecuvantare azi.
Anul trecut iti doream sa treaca iarna... (Caci iata ca a trecut iarna; a incetat ploaia si s-a dus ; Se arata florile pe camp, a venit vremea cantarii si se aude glasul turturelei in campiile noastre. )
si cred ca s-a dus... cred ca tocmai ne bucuram de o frumoasa primavara...dar stiu ca in curand sufletul o sa ajunga pe Inaltime , eterna vara.

celei cu ochii frumosi si sclipitori , uneori tristi;
celei cu zambet senin ,uneori pierdut;
celei despre care ai impresia ca o cunosti pana in adancuri ca in secunda urmatoare sa realizezi ca nu stii nimic;
celei ce te mustra cu blandete, asa incat nu poti fi nici iritat si nici suparat;
celei care vreau sa-i spun ce vad in/la ea acum cat se mai poate auzi si intelege;
celei vesele cu ras zglobit, si da, colorat;
celei care isi pleaca genunchiul pentru mine;
celei care e aproape neconditionat, celei plina de dragoste; fetei pufarina , fetei papadie, fetei indragostita de luna.
celei ce-o defineste un singur cuvant : mister
[si azi cred la fel...]


"Cat de bine stii tu sa vii in ajutorul slabiciunii! Cum dai tu ajutor bratului fara putere! " asta e promisiunea Lui pentru anul asta.

si un rand de la Ube : "Ca un crin in mijlocul spinilor asa este iubita mea intre fete"

LA MULTI ANI !!!

dragei de ea

Draga de tine ...

Nici nu stiu cum sa incep...insa stiu ce am de zis. Cum stai acolo sus si zambesti asa sa stai si anul asta tot. Ferita de pericol, ferita de rau...domnind peste necazuri. Ai spus ca se adauga o frunza ... crede-ma ca e gresit. De fapt se scutura o floare pentru a se transforma in rod. Asteptam cu nerabdare sa ne bucuram impreuna cu tine de victoriile anului. Sunt neinsemnate vorbele mele, dar ruga mea .. e cu ecou. El sa aduca eterna vara in viata ta.

si acum cadoul nostru :





Danna si Irrina >:D<

lucruri mici care imi produc bucurie mare!!

p.s. you made my day >:D<

frunza vs rod

Se intampla ca frunza asta sa aiba o nazuinta. De fapt a nascut o pasiune subita pentru un rod. Nu e nicidecum o reflexie a neconditionatei agape ci un erros nebun. Cu alte cuvinte o pasiune egoista si mai mult inexplicabila.
Rodul pe de alta parte sta pe ram si cocheteaza in voie cu frunza. Atunci nici vantul nu mai sufla, nici soarele nu mai straluceste...atunci...danseaza frunza.

De atata ori a promis , a hotarat , sa se tagaduiasca de rod. E mult prea mare diferenta , sa intervina contopirea. De acum pasiunea s-a transformat in liniste. Iar la surasul lui isi va permite o simpla adiere. Atat.

Am tot privit la fotografia asta și după ce am admirat bucata de cer m-am pomenit cu "mingea'n fata" ...și atunci m-am trezit.
Mă gândesc ca s-a urcat pacatul pe noi ca iedera pe case. Ne-a înfășurat până acolo încat am ramas cu un handicat : "handicapul degetului arătător". Ai aruncat cu vorba'n altu' cum dai cu serva peste fileu.... si'n loc sa-ti para rau ca l-ai ingenunchiat pe nenorocit...rânjesti a istetime.
Sincer...mi s-a luat de tava pe care ne etalam de dimineata până seara minunație de roade...îmi pica greu numa' cand le vad. Îmi zicea cineva ca adevaratele răni nu sunt provocate de lovituri, ci de cuvinte. Dar si-a pierdut ecoul vorba. Nu mai vine nici betivul, și nici prostituata la Hristos, ca n-are loc in Casa Domnului de noi. In loc sa le stergem lacrima , constienti fiind ca celui ce i se iarta mult, iubeste mult, ne-am zavorat inimile si privirea intr-o singura directie : eu. Traim sub metahna asta nenorocita a egoismului si raspundem la un singur nume :Narcis!
Traim precum cucii , singuri si retrasi, nu in pustietate pentru desavarsirea sufletului, ci cum ii "sade omului mai rau" singuri in mulțime.
Cred ca si țărâna asta arde de dorul genunchilor nostrii, cred ca si vantul ar ajutat-o sa ne-o împrăștie în ochi, doar , doar, ne-am opri pentru o clipa si'am constientiza amaru'.

oh... da Hristoase cu indumnezeirea in noi !

ai inflorit , iubire

it made my day , my week !!!

Povestea minunatului asta a inceput prin martie, anul asta. Mi-a ajuns prin minune pe birou si m-a cucerit imediat.
Incepusem sa ma ingrijorez ca n-o sa-i mai simt parfumul fin si nici stropul de culoare. Dar..m-a surprins din nou. A fost vegheat cu drag, udat, sapat, s-a bucurat de lumina si mai ales de povestile mele.
Insa nu pot sa nu asemuiesc cu ceva intamplarea asta, nu pot sa nu ma gandesc, ca vine "ziua infloririi" noastre vesnice. Vine ziua cand Strajerul va pune parfum pe petalele noastre..si vom patrunde in dansul sfintilor.
Mi-a spus cineva : "mi-e dor de Strajer "...si mie mi-e dor...mi-e dor sa treaca umbra asta, mi-e dor sa ies beciul dosnic al pacatului.

iar tu ..sa infloresti frumos, cu parfum de cer raspandit intre florile Domnului !

udat de binecuvantari, in asteptarea zilei in care Gradinarul ne va strange in buchete falnice si ne va aseza pe pamant proaspat si nou.

provocare

Ziua de maine se ridica ca un munte de ceata in fata mea. o numesc simplu: provocare. Nu prea is eu iubitoare de nori ai incertitudinii, nici sa ma risc nu prea mi-a placut. Insa maine nu stiu cum, va trebuie sa-mi iau mana asta de pietre cu mine, sa ma inarmez bine si sa-i fac fata.

provocarile sunt pentru ca merita traite.

Anunt mai tarziu, daca i-am facut fata. Pana atunci, te poti ruga si tu pentru ceva putere.

unsprezece

De atunci " te-asteapta cununa neprihanirii, preafericitule ! mi-e dor si azi ..

hey, iti mai pasa ?

Am aterizat si eu pe planeta asta.. e drept fara voia mea, insa sunt intr-o confunzie de nedescris. Ne-am batut joc de frumusetea operei de arta, am schimonosit Chipul divin acoperindu-L cu umbra pacatului.

Nu te intreb daca -ti conteaza viata...nu, observ fara greutate piedestalul pe care iti sta eul. dar viata ? viata nenorocitului de langa tine ? o mai "intorci" din drum ? s-a incurajat "era emo " la maxim. Ne lasam parul pe ochii sa nu vedem napasta de langa, ne acoperim cu negru , culoarea in care se scalda sufletul si uneori ne decoram cu rosu mainile.

Frustrarile, lasitatiile ni le aruncam asupra altora si am vorbi intr-una despre noi, cu noi, pentru noi. Gravitatia asta ne-a orbit. Iti striga zilnic multimea dupa ajutor. Deschide-ti ochii si urechiile larg.

Azi poti salva o viata! go ahead !!!

Doamne, pot sa te implor ?

Calatorie in Caraibe

Nu sunt eu cea mai mare aventuriera dar de data asta m-am riscat. Pana la urma de ce sa nu sorb si eu din Fantana Tineretii ? doar mi-am decorat chipul cu cateva riduri ?! Drumul e mai mult decat anevoios, scopul nici macar nu e pentru mine. eu sunt doar "mijlocul" scopului. In calatoria asta nu ma pot increde in nimeni. Sunt cateva reguli de respectat. Tanjesc si eu sa beau din lacrima sirenei...ii unica si se varsa doar din motiv de bucurie si niciodata din durere, dar nici asta nu e pentru mine. Asa ca primesc cel mai nobil scop, acela de a fi calauza. De a -mi arunca painea pe ape, fara posibilitatea intoarcerii ei la mine vreodata. Primesc cu bucurie sa ghidez intr-acolo. Traiesc aventura vietii mele , unica si singura. Imi transform viata in investitie, de altfel cea mai profitabila. Chiar daca am inceput gresit , nu conteaza inceputul unui lucru ci sfarsitul lui, chiar daca voi da gres, nu conteaza calatoria, ci destinatia ei.

Pana la final, bucurati-va de stropii romantici ai vietii, traiti frumos si profitabil. Pe unii ne asteapta o Fantana Vesnica...mult mai valoroasa!

Irrina

gand de copil

In dimineata asta m-am gandit asa : sa cresti mic, adultule! Infasurat de responsabilitate , ai ocazia sa scapi de ea. Cercetat de adevarurile sfinte, ai sansa sa traiesti in inocenta. Pentru ca "locul cu sfinti" nu accepta majori. Duhul Lui cel bun sa te calauzeasca pe calea cea dreapta.

La multi ani inimi de copil !

acceasi eu, care vreau sa cresc mica ! ;) Irrina

in ograda

Asemuiesc tot mai mult lumea asta cu o ograda..ieșită deplin din controlul Gospodarului. E drept că lighioanele au talii diferite și desigur penaj mai frumos , una spre deosebire de alta, glas mai frumos sau mers mai diferit. Însa în esența toate trebuie să facă ceva. Daca ai fii o umilă găină cel mai probabil ai râcai toată ziua și ți-ai vedea de treaba , însa ai toate sansele să scapi în grădina vecinului și să faci ravagii și acolo, doar ca să iesi din rutina grăunțelor. Se mai întamplă să fii cocoș, sa cânți rar , dar bine. Ar fi totuși de apreciat atâta timp cât iti faci rolul tau de vestitor al dimineții, însa e deja exagerat sa-mi spargi timpanele. Nici dacă ai fii rață n-ar sta lucrurile mai bine...poate nu ai avea contact direct cu restul necuvântatoarelor, dar sigur n-ai întelege ce înseamna să respiri pentru o vreme.

Să nu mai pomenesc de cina de seara...acolo se aprinde interesul ca Farul din Alexandria și adio respect între zburatoare. E vai inclusiv de tărâna din ogradă.

Sper sa vină ziua în care Gospodarul să dea jos penele, ghiarele si tot ce au prins în timp necuvântătoarele, lăsând în schimb un dar nou, Darul Bunului Simț.

p.s. îmi lipsește guraliva aia de bibilică...aia măcar amintea ceva cu ecou !

cu respect, Irina

ganduri de azi..

• Doamne, daca vor inceta buzele mele sa zambeasca, sa ingadui surasul ochilor.
• Nu-mi inchide ochii cu sarutul tradarii , trezeste-ma cu sinceritatea prieteniei.

Cu negrul inimii mele... framtantari adunate , puse la un loc, oferite , primite sau dobandite. cu trecerea vremii se adauga nuante de alb..clar , transparent , pur , nepervertit. si asa iau fiinta anotimpurile gri. se numesc oscilante si sunt nedorinte. mai ales ca sunt caracterizate de incertitudine. din minunea asta din care nu intelegi nimic apare din senin prima nunata de rosu ! mirifica , pasionala, puternica : se defineste prin perseverenta, curaj. si fascinatul nu se opreste aici : asemeni unui copil numar pe degete: negru , alb, gri si rosu ..cand umirea mea n-are capat : Galben: sa fie caldura , soare , sa fie calm , sa fie. si pierduta in minunea asta ce'o traiesc apare si un albastru ..e tot ce'mi lipseste la prima vedere : apa, uitare de sine , contopire , preludiu, aventura si nu mai am cuvinte sa spun cum as descrie ... sau ba da , e cer ! si totusi lipseste ceva din puzzle-ul asta: lipseste verde: cel ce -mi da speranta , tarie , ma duce cu dragoste in trecut si imi arata ca din negru a renascut , ma intoarce in prezent si imi arata bogatia zilei , ca mai apoi sa ma indemne pentru viitor un lucru : viata.

asa numesc eu azi verde: viata..

si privind in urma pot spune asa : minunabil ! explozia de culoare a vietii mele!